Două tipuri de atitudine mentală ne ghidează prin viață spre eșecul sau succesul personal. Atitudinea de SOLDAT și cea de CERCETAȘ.
Astfel, dacă în stilul soldățesc urmăm fără îndoială ordine/ trasee/ etichete/ hărți, prin atitudinea de cercetaș ne punem la îndoială ceea ce știm într-un anumit moment dat, în funcție de locul în care ne aflăm. Astfel, harta noastra (fizică și mentală) devine fluidă, în timp ce noi vedem lucrurile integrat, și mai de sus decât nivelul în care harta a fost creată. Iar asta este exact ceea ce Einstein descria ca fiind atitudinea optimă de a rezolva probleme (în afara cadrului care le-a generat inițial), dar și sursă a creativitatății.
Păi cum, nu trăim să supraviețuim?
Poate că te-ai născut într-un colț de lume care crede că viața înseamnă mai mult decât supraviețuire. Un loc unde îndrăznești să cauți, să explorezi și să descoperi mai mult din ce se află în tine și în jurul tău. Care te îmbie să fii curios, deschis și în armonie cu natura. Și unde fiecare întrebare te bucură, iar fiecare răspuns îți dă mai bine de gândit. Un colț de lume în care a fi CERCETAȘ este o virtute.
Ambele feluri de a gândi – ca un soldat sau ca un cercetaș – sunt însușite meticulos prin programare verbală (auto-indusă ori preluată din exterior) și învățare prin repetarea și transformarea gândului/ comportamentului în automatism (similar gestului reflex). Deci să nu ne amăgim că suntem imuni la orice sugestie, chiar și cu ani de training specializat în spate. Ceea ce, personal, cred că este minunat! Altfel nu ne-am mai îndrăgosti niciodată!
Așadar, modul cum gândești derivă din cum anume înțelegi tu permisiunea, gestul de a primi/ a da voie cuiva să acționeze într-un anumit fel. Iar punctul în care ai ajuns în viața ta este rezultatul zecilor de mii de ore de comenzi preluate și gestionate de tine în fiecare moment. Ca un soldat (fix, rigid, închis) sau ca un cercetaș (curios, deschis, armonios).
Și mai este ceva: felul în care gândești depinde și de părțile creierului implicate în proces, predominant rațional sau emoțional. Interesant este că atitudinea de cercetaș are mai puțin de a face cu raționalul sau IQ-ul persoanei și derivă din… emoții. Mai precis de ceea ce simți despre tine însuți. Cel puțin la această concluzie a ajuns Julia Galef, co-fondatoarea Center for Applied Rationality, ONG din Berkeley (California, SUA) care se ocupă cu dezvoltarea, testarea și antrenarea oamenilor în însușirea de strategii sănătoase de gândire și luare a deciziilor. Iar în cea mai recentă prezentare a ei la conferința TED, Julia detaliază științific cum ajungi să crezi că ai dreptate chiar și atunci când nu ai.
Provocare prin practică:
Amintește-ți o situație tensionată din viața ta și gândește-te la modul cum relaționai în acele momente cu persoanele implicate. Ce spuneai, cum te simțeai, cum te mișcai și care a fost deznodământul situației. Apoi răspunde la următoarele întrebări:
- Ce atitudine aveai atunci, de soldat (rigidă și închisă) sau de cercetaș (curioasă și deschisă)?
- Cum crezi că a influențat atitudinea ta desfășurarea evenimentelor?
- Ce-ai avut nevoie să crezi atunci (despre tine, oameni sau lumea din jur) pentru a-ți menține atitudinea în timpul situației tensionate?
Felicitări, ți-ai mai descoperit o limită! Mai multe despre cum să treci dincolo de gard și să acționezi cu un sens nou pentru tine, afli din programul de High Potential Coaching #SchimbăFoaia. Te aștept cu drag!
___________________
Sursă foto nr. 3 – drandreadinardo.com, imindmap.com