BLOGInterviuriÎnvățare

Libertatea în relații. A fi sau a nu fi monogam?

Săptămâna trecută am primit invitația să țin în august un atelier de vară despre libertatea în relații. Tema relaționării nu este deloc ușoară, ba dimpotrivă! De fiecare dată te provoacă să uiți de ceea ce știi despre subiect și să faci loc noului în abordare. În plus, oricât de importante ar fi pentru tine relațiile și oricât ai munci la ele să le întreții, vine o zi în care te lovești cu capul de sus și tot ce-ți mai rămâne să zici este: “Și acum eu ce fac?!”

Așa că ai nevoie de flexibilitate în gândire și să fii conștient(ă) că în privința relațiilor ai mereu câte ceva nou de învățat.

Cu toate studiile și analizele științifice din spate, de multe ori ne simțim începători. Pasiune, drame, critici, nepăsare, acuze, gelozie, invidie, curiozitate, iubire, bunătate, convingeri, altruism, posesivitate, supunere, dominație, acceptare, toxicitate, mimetism… Toate aceste cuvinte sunt desprinse din ce înseamnă relațiile pentru noi – de cuplu, familie, preteni, cu copiii, la serviciu, la evenimente sociale, cu clienții sau în interacțiunile cu funcționarii publici.

Iar ca subiectul să fie și mai complex, vorbim despre libertatea în relații! Un termen atât de sensibil și de subiectiv ce poartă în spate multă încărcătură emoțională – plăcere, permisiune, acceptare, curaj, încredere. Și, paradoxal pentru că vorbim de libertate, definiția ei pornește chiar de la propriile noastre limitări. Este ca în povestea elefantului care a trăit de mic legat de picior și care, odată eliberat, a rămas tot lângă copac, neștiind că este liber să plece.

Coincidență sau nu, în aceeași zi de discuție despre atelier s-a întâmplat ca TED să aibă o transmisiune live pe Facebook de la TEDSummit 2016 (Banff, Canada). Invitat special era chiar dr. Esther Perel, psihoterapeut specializat în relaționare și dinamică de cuplu, iar tema era tot din sfera libertății în relații.

O urmăresc de ceva vreme pe dr. Perel pentru că-mi place modul ei tranșant de a spune lucrurilor pe nume, de a-ți zgudui din temelie preconcepțiile și a te pune față în față cu fricile despre ce înseamnă de fapt relațiile – agonie, extaz și (uneori) doar noi în singurătate, căutând echilibrul între cele două. Stilul ei este unul pragmatic, transmite informația simplu, clar și fără ocolișuri. În plus, abordează subiectul relațiilor cu multă încredere și responsabilitate, ceea ce dăruim și noi în sala de curs.

Cert e că mi-a plăcut atât de mult interviul ei, încât am vrut să-l imortalizez cumva aici. Să fac cunoscute aceste idei cât mai multor oameni, care poate nu au cont pe rețelele de socializare și vor să găsească alte perspective despre provocările în relația de cuplu și nu numai.

Așa că iată transpusă aici discuția dintre dr. Esther Perel și Nadia Goodman (Social Media Director, TED) despre relații și viitorul lor. Am încercat să redau cât mai fidel răspunsurile ei, fără să intervin în vreun fel în maniera de exprimare.

Lectură plăcută și plină de sensuri noi!

_______

În ultimii 30 ani ai lucrat cu cupluri. In tot acest timp, care sunt schimbările pe care le-ai observat în relațiile noastre romantice?

Haideți să vedem câteva. Aleg așa, la întâmplare, nu într-o ordine anume…

  • Înainte obișnuiam să ne căsătorim pe la vârsta de 20 de ani. Azi alegem căsătoria în jurul vârstei de 30 de ani.
  • Și tot atunci aveam mulți copii – chiar trebuia să facem și mai mulți copii, pentru a putea rămâne cu măcare o parte dintre ei. Astăzi avem o medie de 1.6 copii la o familie.
  • Pe vremuri, sexualitatea era organizată în jurul nevoii de procreere. În zilele noastre, relația de cuplu (familială, intimă etc.) are ca scop plăcerea și conexiunea dintre parteneri.
  • Până recent nu existau măsuri contraceptive, dar iată că azi ne bucurăm de liberalizarea lor. Asta face ca în manifestarea sexualității, femeile să se simtă eliberate de presiunea iminenței sarcinii în cazul interacțiunii intime cu un partener, precum și de incidența mortalitatății infantile. Acest lucru este resimțit și de către bărbați.
  • În trecut nu existau căsătorii între persoanele de același sex, așa cum nu se punea nici problema de familii monoparentale, gay, interrasiale, surogat – deci familia așa-zisă tradițională s-a reconfigurat.
  • RomantismÎnainte, ne căsătoream și abia apoi făceam sex pentru prima oară. Astăzi, căsătoria înseamnă să renunțăm la relațiile intime cu alți parteneri, în favoarea celui ales.
  • Mulți oameni afirmă cu lejeritate că sunt monogami în toate relațiile pe care le au. În trecut, monogamia nu avea nimic de-a face cu dragostea, era o impunere de ordin social pentru femei, în timp că bărbaților li se justifica natura impulsivă, fiind liberi de a se manifesta promiscuu. Înainte, monogamia însemna să ai câte un partener pe viață. Astăzi, înseamnă să ai câte un partener odată.
  • Azi avem social media. Pentru prima oară putem sa revenim în relațiile noastre, să intrăm online și să întâlnim pe cineva de acum 20 de ani, să ne întrebăm ce mai face… Și pentru prima oară putem experimenta amalgamul perfect dintre doza de siguranță și încredere de care avem nevoie – te cunosc de mult timp, știu cum ești și ce vrei – cu exaltarea noului care ne trezește dorințele – a trecut mult timp de când nu ne-am mai văzut, deci mă întreb cum ești acum. Iată cum prin rețelele sociale putem aduce în viața noastră surpriza și predictibilitatea. Înainte, dacă ne despărțeam timp 20 de ani, n-aș fi putut ști între timp ce mai faci. Acum însă, putem intra din nou în poveste și îi putem crea un final nou.

Cu atâtea schimbări, probabil cuplurile fac mari eforturi să se adapteze. Care crezi că sunt cele mai mari provocări la care trebuie să facă față?

În trecut nu exista divorț. Dacă aveai noroc să fii într-o căsnicie bună, era în regulă. Dacă nu, rămâneai blocat(ă) într-un mariaj nefericit în care cel puțin aveai șansa să mori mai devreme. În vremurile noastre însă, ai cel puțin două-trei relații serioase în viața adultă, dintre care e posibil ca una să și ducă la căsătorie.

Nivelul așteptărilor este poate cea mai semnificativă dintre provocări, asta și pentru că pune presiune mare pe viața intimă a cuplurilor. Niciodată până acum nu am cerut de la o singură persoană să îndeplinească atâtea roluri – să ne ofere siguranță și confort, să ne fie cel mai bun prieten, confident de încredere, amant tandru în dormitor, inteligent cel puțin ca noi, părinte grijuliu. Atât acum, cât și în lumea de apoi…

Deci ceea ce în trecut era asigurat de comunitate (familie, prieteni, societate), în zilele noastre este cerut din legătura relațiilor de cuplu (căsătorie, parteneriat domestic), ceea ce a și dus la prăbușirea căsătoriei ca instituție.

AșteptăriEconomia s-a transformat din cea industrială într-una de servicii. Asta s-a întâmplat și în cazul relațiilor dintre oameni în căsătorie. Nu mai e vorba doar despre a face mulți copii care să ajute în gospodărie și la lucratul pământului, este vorba despre intimitate, comunicare, relații sexuale de calitate, provocări intelectuale. Acestea sunt servicii, iar noi ne dorim experiențe. Vrem experiențe semnificative în viețile noastre, dar și în relații. Vrem ca experiențele să ne aducă sensuri noi, fericire, împlinire personală. Toate în astea în micuța comuniune dintre doi oameni. Este prea mult!

Atâta presiune pe doi oameni! Asta înseamnă că instituția căsătoriei se va demoda în viitor?

Căsătoria a fost mereu reinventată. Căsătoria de azi nu are nimic de-a face cu cea din secolele al XVII-lea sau al XIX-lea. Căsătoria a fost mereu o instituție care asigura sprijin economic, parteneriat, statut social și viață de familie. Dragostea se regăsea în afara ei, în spațiul adulterin.

Apoi am adus iubirea în căsătorie. Astfel relațiile adulterine au devenit ruperi ale iubirii în mariaj.

Apoi am adus sexul în iubire, care pentru prima oară făcea legătura dintre viața maritală și satisfacția sexuală.

Apoi am adus fericirea din ceruri și am decis că vrem mai degrabă să fim fericiți în căsătorie, decât ca mariajul să fie doar o platformă prin care ne căutăm satisfacția în celelalte arii din viață.

Căsătoria e evoluat continuu. Am avut căsătoria ca aranjament monogam. Sexul premarital nu exista, apoi am acceptat sexul înainte de nuntă, ceea ce a însemnat că vrem să experimentăm un tip aparte de sexualitate în căsătorie. Iar astăzi negociem pentru un soi de libertate a sexualității în căsătorie, așa încât pe lângă angajamente să ne bucurăm și de libertatea de expresie a sexualității noastre.

CăsătorieCăsătoria se schimbă pentru că și pretențiile noastre de la ea se schimbă masiv. Se schimbă pentru că înainte divorțam ca să nu mai fim nefericiți, iar astăzi divorțăm pentru că putem fi mai fericiți. Se schimbă pentru că a devenit egalitară, chiar dacă mai avem de lucrat încă la asta. Se schimbă pentru că în SUA, o treime dintre femei câștigă mai bine decât bărbații lor.

Sunt multe motive pentru care căsătoria este în continuă redefinire. Și va continua să fie reinventată de generațiile viitoare.

Ce sfat ai da cuiva implicat într-o relație care trece dincolo de rasă și limitele de ordin cultural?

O întrebare minunată! Am lucrat cu cupluri mixte de culturi, religii și rase diferite. Când acest tip de relații funcționează, am observat că asta se întâmplă pentru că cineva a reușit să accepte și să trăiască cu ușurință ambiguitățile și nuanțele diferențelor dintre ei și că a înțeles că aceste diferențe sunt sursa unei extraordinare complementarități. Și că astfel pot lua parte la o aventuroasă călătorie antropologică.

DiversitatePe de altă parte, dacă alegi pe cineva total diferit de tine, bucură-te de ceea ce îți oferă el/ ea! Pentru că dacă încerci să-l aduci în lumea ta, să-l faci să se schimbe și să renunțe la ceea ce este, atunci înseamnă că ai mers prea departe. Atunci apar conflictele.

Copiii care cresc în medii mixte (căsătorii interrasiale, interculturale, gay, de religii diferite) plonjează deseori între diferitele sentimente ale părinților lor. Pe de o parte sentimentul de apreciere față de diversitatea și bogăția lumii, simțindu-se ca acasă oriunde s-ar afla, iar pe de altă parte sentimentul de singurătate de genul “aparțin atâtor lumi, dar niciuna nu-mi aparține cu adevărat mie”. Cam ăsta cred că este și sentimentul pe care globalizarea îl trezește între parteneri, în relațiile lor intime.

Sunt curioasă ce pot face cuplurile pentru a se auzi cu adevărat unul pe altul, pentru a-și spune părerea despre diferențele culturale dintre ei și a gestiona lucruri cu care în mod normal nu sunt obișnuiți.

Conflictul este rareori creat de conținutul în sine al deferențelor culturale, rasiale sau religioase. El ține de creuzetul emoțional în care are loc schimbul de păreri. Contează cum gestionezi tu personal acel lucru. Pentru unii, diferențele pot fi ca-n povestea cu prințesa și bobul de mazăre. Un lucru mărunt te poate fura creând un advărat război de forțe. Pentru alții însă, simplul fapt că intră în contact cu altceva atât de diferit (otherness) este o sărbătoare și un prilej de îmbogățire spirituală.

CuriozitateDiferența de orice fel (culturală, religioasă, sexuală) devine o problemă atunci când ne simțim amenințați de ea. Și practic nu e loc pentru doi – neapărat unul dintre parteneri trebuie să aibă dreptate și celălalt să greșească. Unul a văzut ce s-a întâmplat cu adevărat, iar celălalt inventează, e nebun sau nu judecă cu claritate.

Acest tip de atitudine va creea oricând un conflict indiferent de natura sau conținutul acestuia. Desigur, veți spune că la un moment dat oricine aflat într-o relație se poate afla într-o situație similară. Este adevărat! Iar atunci, curiozitatea despre celălalt este soluția. Nu poți să stai într-o relație și să crezi că partenerul este o extensie a ta!

Cineva ne spune că partenerul său suferă de AHDH (tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție), ceea ce creează situații dificile în relația lor de cuplu, de exemplu stiluri de comunicare și grad de responsabilizare diferite între ei. Cum să facă să-și mărească gradul de implicare afectivă (empatie) față de partener pentru a depăși acele situații?

Momentele dificile nu vor dispărea niciodată. Poate le vei experimenta diferit, dar ele tot vor apărea. Ceea ce știm este că un creier ADD (ADHD) este doar unul diferit. Și că același tip de creier vine însoțit de capacități extraordinare. Uneori este bun negociator, alteori poate lua decizii pe loc. Desigur, reversul ar fi că aduce cu sine impulsivitate. Sau capacitatea de a fi atent la mai multe lucruri deodată, în timp ce reversul ar fi împrăștierea atenției. De multe ori vei vedea că ceea ce te enervează uneori are aceeași rădăcină cu ceva care îți place foarte mult la partenerul tău. Și că acesta este foarte bun la un anumit lucru. Capacitatea de a gândi spontan, de a face lucrurile diferit, ambele vin din același creier.

EmpatieAșa că atunci când începi să te simți frustrată, își sugerez să te calmezi și să-ți spui: “Bine, chestia asta mă înnebunește! Dar acest om (bărbat sau femeie) este același care face asta și asta și asta. La asta mă gândesc, la asta nu.” Iar aceasta abordare o să te facă să vezi lucrurile în ansamblul lor. De fiecare dată când atenția îți este luată de ceva anume, e bine să pui lucrul acela în context, în imaginea de ansamblu a persoanei și relației tale cu el/ ea. Așa, nu te va mai măcina.

Sunt oamenii cu adevărat construiți pentru monogamie?

Monogamia este un sistem social. În general, oamenii nu sunt făcuți pentru multe aspecte ale sistemului social din care fac parte. Dar întrebarea despre natura umană și despre cum aleg femeile să-și trăiască viața împreună în societate, sunt total diferite.

Cineva ar putea spune (așa cum deseori zice dr. Helen Fisher) că dintotdeauna, oamenii și-au dezvoltat o strategie de reproducere, monogamă din punct de vedere social și promiscuă din punct de vedere sexual. Ceea ce vreau să sugerez este că astăzi nu mai putem folosi termenul de monogam.

MonogamiePână nu demult, monogamia însemna să-ți găsești un partener pe viață cu care să întreții raporturi sexuale în mod exclusiv. Și desigur, aceasta se aplica doar femeilor, în timp ce bărbaților nu li se cerea să fie monogami. Monogamia nu a existat niciodată doar din punct de vedere natural, biologic. Întotdeauna a fost structurată și supusă unor rigori dictate de mediul social. Astăzi, aș zice că monogamia este un șir neîntrerupt (continuum). Să ne gândim că mulți oameni nu au fost monogami înainte de căsătorie și că probabil nici acum nu sunt monogami în fanteziile lor.

Deci în fapt, ei sunt monogami doar în realitate. Iar realitatea este doar o părticică din conștiința noastră.

Mai mult, a fi activ pe aplicațiile de dating, a te uita la filme deocheate, a sta de vorbă pe chat, a te bucura de masaj cu final fericit, a te conecta cu foștii/ fostele pe Facebook, toate astea fac parte din monogamie? Unde anume tragi linia de demarcație?

Dacă te gândești că monogamia însemnă să nu faci sex cu o altă persoană, unde începe sexul?

Dacă te gândești că monogamia însemnă un angajament emoțional primar față de cineva, aș spune că ne căutăm partener și avem nevoie de conexiune cu un partener principal și poate mai mulți pe lângă.

Dacă ne gândim la monogamie strict raportat la aspectul sexual, atunci e cu totul alt subiect de discuție.

Aparent, claritatea definiției fiecărui membru al cuplului despre monogamie înseamnă foarte mult în procesul de satisfacere a nevoilor celuilalt. Ce sfat ai da legat de cum să ne exprimăm față de partener ceea ce credem despre monogamie și cum să cerem ceea ce vrem de la el/ ea în relație?

Majoritatea oamenilor cu care lucrez (clienți, cursanți, participanți la conferințe) deschid subiectul monogamiei sau a limitelor în viața sexuală când sunt deja într-o situație limită. Puțini au deschiderea și curajul să vorbească deschis despre ceea ce cred atunci când sunt calmi și relaxați.

AskDacă e să dau un sfat, în special astăzi când monogamia este un termen atât de subiectiv, este acela că e bine să nu presupuneți nimic.

Cel puțin în relațiile libere, monogamia se negociază. În cuplurile gay monogamia s-a negociat dintotdeauna, nu a fost ceva dat. În cuplurile heterosexuale, care se bazează pe ideea romanțată că atunci când te voi găsi, tu vei fii aceea/ acela, și că, odată ce te-am găsit nu mă voi mai uita decât la tine (că dacă mă gândesc la altcineva înseamnă ca nu-mi ești de ajuns și cum abia te-am cunoscut și acum ne îndrăgostim, cum să-ți cer așa ceva?)… este o dinamică emoțională imposibilă! Și atunci nu aduc vorba despre monogamie. Și astfel cuplurile își fac iluzii.

Am întâlnit multe cupluri de oameni autoproclamați monogami, dar adulterini clandestin. Sfatul meu este să nu așteptați să apară o criză. Nu așteptați infidelitatea sau trădarea pentru a începe o conversație. În zilele noastre este obligatoriu să discutați acest aspect.

Cum ții pasiunea vie în relațiile de lungă durată?

Aaaa, întrebarea de un milion de dolari! Aș avea multe răspunsuri, toată lumea se întreabă cum mai poți încă dori ceva ce ai deja?

Dacă mă uit în jur la felul în care oamenii îți cresc copiii din punct de vedere cultural (high investment parenting), observ cum ei le oferă mereu ceva nou. Haine noi, momente de interacțiune și joacă cu alți copii (în timp ce adulții au cel mult două evenimente pe an – aniversarea lor și a copilului), îmbrățășări calde (în timp ce adulții își oferă doar diete minune pentru corpuri plate)… Copiilor li se oferă foarte multă energie erotică. Imaginația, spiritul ludic, noutatea, misterul, explorarea, toate astea sunt ingrediente intense ale erotismului care inspiră energie și vitalitate.

PasiuneCe fac adulții în schimb? Redirecționează eros-ul. Dacă ar fi să mă uit ce fac oamenii la serviciu, de exemplu la comunitatea TED, ei muncesc cu pasiune! Iar acasă ajunge probabil ceea ce mai rămâne…

Adevărul este că dacă ți-ai trata partenerul de acasă la fel cum faci cu clienții, căsnicia ar merge strună. Atent, concentrat, implicat, mereu nou în abordare, eviți să butonezi telefonul în timpul întâlnirii… Ăsta este erotism!

Iar acest tip de energie este scursă în afară tocmai din relația ta de cuplu. Să aprinzi scânteia nu înseamnă să faci sex, ci să menții vitalitatea relației prin calitate și noutate. Din acea energie erotică vin și apetitul sexual și dorința pe termen lung față de partener!

________

*** Interviul video cu dr. Esther Perel, aici.

________

Surse foto:

fanpop.com, favim.com, inspiringthealtruisticmoment.com, kpbs.org, keepcalm-o-matic.co.uk, open.buffer.com, sensitivenewworld.wordpress.com, theoddiseyonline.com,thekissgustavklimt.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.