BLOGInterviuriÎnvățare

Conflictul interior și procrastinarea – interviu revista Unica

Conflictul interior* pare să fie subiectul care dă cel mai mult bătăi de cap clienților, aceștia apelând fie la sesiunile de high-potential coaching, fie la atelierele experiențiale pentru a depăși starea de neliniște deseori asociată schimbării de orice fel – în viața de familie, la serviciu, în rezultatul muncii (fie succes sau eșec), în relaționarea cu copiii sau la demararea unui proiect nou.

Partea bună este că din conflict se naște progresul. Adică ieșind din zona noastră de confort și acceptând necunoscutul pentru un potențial câștig evităm un destin fatal precum cel din experimentul cu șoarecele care, aflat în deplină siguranță în cutie, devine la fel de incapabil să-și caute mâncarea în afara ei, ceea ce în final îi și aduce pieirea.

Rușine, frică, regret, dezamăgire, vină sunt doar câteva dintre emoțiile pe care le trăim atunci când ne aflăm într-o stare de conflict interior sau disonanță cognitivă – acel dezechilibru dintre emoțional și rațional care apare când două sau mai multe idei intră în dezacord una cu cealaltă. Cu alte cuvinte, atunci când gândirea noastră critică (judecata de sine sau despre lumea înconjurătoare) se află în opoziție cu valorile și simțul moralității noastre.

Unul dintre primele semne că ne aflăm într-un conflict interior este amânarea, tergiversarea sau procrastinarea. Când avem de făcut o schimbare și tot amânăm luarea deciziei de a face, cel mai probabil ne aflăm într-un conflict interior între ceea ce avem de făcut și ceea ce simțim legat de ce avem de făcut. Și asta pentru că ceea ce determină un conflict între idei este însăși semnificația pe care o dăm gândurilor noastre. Spre exemplu, dacă cineva vrea să-și schimbe serviciul pentru a obține mai multă stimă de sine, iar în același simp pentru el/ea schimbatul serviciului înseamnă pierderea stimei de sine cerând cuiva sprijin în a-și găsi un alt post, atunci cu siguranță persoana respectivă va amâna la nesfârșit decizia de a-și căuta un nou drum profesional. Deși opozite, ambele idei au în comun același lucru (nevoia de stimă de sine), doar că semnificația dată este percepută diferit – câștig vs. pierdere.

O soluție ar fi să punem ideile divergente într-un singur plan în care ambele lucrează spre atingerea aceluiași scop, chiar dacă fiecare va folosi metode diferite. Întocmai ca în cazul unei echipe ai cărei membri devin aliați, unindu-și forțele pentru îndeplinirea unei misiuni comune, tot așa ideile noastre pot fi direcționate spre un scop comun.

Tony Robbins identifică șase nevoi de bază umane în jurul cărora se desfășoară acțiunile noastre – semnificație, varietate, certitudine, iubire, creștere și contribuție personală. Este util să le avem în vedere când ne definim scopul în viață sau când căutăm motivația pentru care anumite idei par să intre cu regularitate în conflict una cu cealaltă. S-ar putea sa descoperim ca ambele au aceasi misiune, insa fiecare este definita in alte cuvinte, de unde si aparitia conflictului între ele. Este doar o chestiune de comunicare.

*Idei despre conflictul interior pentru rubrica KNOW HOW din revista Unica,  februarie 2017 

_____

Sursă foto – redpaper.in

One thought on “Conflictul interior și procrastinarea – interviu revista Unica

Leave a Reply

Your email address will not be published.