Freelancing-ul câștigă din ce în ce mai mult teren în modul în care oamenii înțeleg să-și obțină timpul și banii azi. Cel mai probabil, în viitor toți vom fi liber-specialiști în aria noastră de interes. Vom stabili relații de muncă cu clienți temporari și nu cu angajatori permanenți.
Termenul de freelancer își are originea în Evul Mediu, când “free lancer” desemna un soldat purtător de lance care lupta alături de națiunea care îl plătea cel mai mult. Deci era liber de contract. Adică nu avea un angajament de lungă durată față de un singur beneficiar.
Prima referință scrisă despre free lancers pare să fie în romanul “Ivanhoe” a lui Sir Walter Scott, una dintre scrierile din literatura universală foarte dragi mie în liceu, apropo.
Freelancer-ilor li se mai spunea angajați mercenari pentru că luptau în funcție de cine licita mai mult pentru ei. Dacă ne gândim la organizațiile de azi, termenul ar fi corporate mercenaries.
Personal, cred că acest tip de mercenariat exclusiv cu miza banilor este depășit. Azi văd în freelancing mai degrabă un misionariat, în care omul luptă să-și atingă scopuri cu beneficii multiple pentru el. Emoțional și social, am evoluat atât de mult în ultima sută de ani, încât pe termen lung nevoile noastre acoperă acum un spectru mai larg decât cel al siguranței materiale. Despre ele explorăm pe larg la workshop-urile laterale #EgoismulPozitiv®.
Așadar, free lancers erau angajați pentru care conducătorii acelor vremuri licitau. Interesant cum termenul de angajat (employee) are la origine latinescul implicare, care însemna “a implica”, “a conecta cu”, “a uni”, “a asocia”. Departe deci de sensul ulterior intrat în uz din secolul al XII-lea de “a folosi”, “a utiliza”, “a crește”, “a dedica”. Dar asta este o altă poveste, a cărei esență a surprins-o foarte bine Oana Ciornei la prima ediție DisruptHR Bucharest, în prezentarea ei de 5 minute!
Revenind la freelancing (lucratul liber, fără contract permanent cu o singură entitate) nu este deci o idee nouă! Dar poate fi ceva nou în viața profesională a cuiva cu un parcurs de angajat într-o companie. Libertatea de mișcare, de a face ceea ce vrei, de a-ți alege proiectele și clienții, de a negocia prețul și timpul de lucru, toate acestea sunt un bun motivator de a urma un drum pe cont propriu.
“Poate n-am știut de la început ce vreau să fac. Dar am știut sigur un lucru: nu mai vreau să am un șef!” mi-a spus C., antreprenor social.
Pentru articolul lor de centenar, prietenii de la Impact Hub m-au întrebat ce înseamnă pentru mine antreprenoriatul. Primul lucru care mi-a venit în inimă a fost că nu ar trebui să fie un scop în sine, ci doar un mijloc de a construi.
Profesional și uman, mi-am propus să aduc valoare societății în care aleg să trăiesc. Și mie însămi. Să descopăr și să-mi pun în practică proverbialul “ikigai” – the reason for being. Unii îi spun succes, alții sens ori misiune în viață.
Să fac zi de zi ceea ce iubesc, la care mă pricep, de care oamenii au nevoie și pentru care sunt dispuși să plătească. Ikigai! Adică să creez și să facilitez experiențe de învățare nonformală pentru oameni interesați de SELF-Leadership și propriul lor “succes/ misiune/ sens” ca verb (acționabil), nu doar ca substantiv (idealist).
Întâmplător sau nu, mulți dintre clienții care vin să lucrăm împreună sunt în căutarea propriului ikigai. Oameni pe care zbuciumul sufletesc și intelectual îi împinge spre viața de antreprenor (angajator cu angajați/ colaboratori în subordine), freelancer (specialist pe cont propriu full-time, care nu este legat de un contract cu un angajator) sau profesionist angajat (cineva care gestionează și alte proiecte, pe cont propriu, pe lângă cele ale companiei în care lucrează permanent).
Primele întrebări ale clienților?
- Cum mi-am ales eu meseria? Cum am știut că asta vreau să fac?
- Ce cursuri am urmat, cât timp și câți bani am investit?
- Cum mi-am făcut curaj să lucrez exclusiv pe cont propriu?
Desigur, în procesul de coaching nu este vorba despre mine. Abilitatea de a-ți lăsa conștient propriul bagaj la ușă, înainte de orice interacțiune, este printre primele antrenate pentru meseria de coach profesionist. Și pentru viață!
Părerile mele despre ce ar trebui să facă altcineva, ce arie profesională să-și aleagă, ce pași să facă să-i “fie bine” sau ce obiective sunt “potrivite”, pur și simplu nu-și au locul! Povestea fiecăruia este unică și îi aparține!
De ce întrebările clienților sunt de fapt despre ei?
În parte pentru că fiecare întrebare pe care o adresează are deja jumătate de răspuns în ea. Iar învățând din propriile întrebări, clienții își antrenează și ei abilitatea de self-coaching, după părerea mea indispensabilă oricărui freelancer!
“Mulțumesc mult încă o dată pentru timpul și interesul acordat. Am venit gandindu-mă că poate o sa avem un catch up și o să imi povestești tu despre cum e să fii coach 🙂 Însă am primit ceva mult mai valuable de la ședința noastră. Și anume, m-ai împins pană acolo unde am putut să înțeleg cine sunt eu, de ce vreau acest drum și what’s in it for me. Aș vrea cu drag să ne revedem.”, mi-a scris o clientă, om de marketing, după prima sesiune de coaching.
Ea caută să-și descopere propriul ikigai.
Ikigai-ul ei este un capăt de drum, unde începutul și sfârșitul sunt interschimbabile. A înțeles că diferența dintre vis și realitate nu o face doar un plan scris pe o foaie! Ci agenda cartonată în care timpul și banii sunt luați în calcul precis! Nu mai sunt subiecte tabu, ci instrumente de măsurare și valorizare personală!
Ea caută o profesie care să-i aducă sens (meaning).
Ikigai-ul ei este undeva acolo, pe foaie. A înțeles că primul pas este să-și ia zborul, să vadă imaginea în ansamblu. Să observe cu detașare zecile de tentații din exterior. Să privească apoi în interior și să aleagă ce o vindecă pe ea. Să evolueze pe verticală, nu pe orizontală. Să se ridice pe ea însăși înainte de toate! Încredere în sine, valoare personală, propria misiune!
#SchimbăFoaia®, numele programului de professional coaching, nu este întâmplător! Să schimbi foaia înseamnă să faci pași concreți spre un nou început. Cum ar fi…
- să așezi în fața ta o foaie goală și să scrii propriul scenariu?
- să începi o pagină nouă din aceeași carte?
- să rupi pagina și să scrii din nou, altceva?
- să întorci pagina invers și să continui după ce ai greșit?
- să înveți să refuzi să citești pagina din cartea altcuiva?
- să îndrăznești să citești o pagină dintr-o carte pe care ți-ai spus că nu o vei citi niciodată?
- să înveți să faci diferența dintre foile cărții tale și foile cărților celorlalți?
- uneori, doar să stai în liniște cu hârtia în față și să te întrebi: ce fel de freelancer vreau să fiu, mercenar sau misionar?
***
Pentru cei care tânjiți în tăcere după libertatea profesională, vă invit miercuri 6 februarie la o sesiune de silent coaching de grup #SchimbăFoaia®, pregătitoare pentru workshop-ul #EgoismulPozitiv® de pe 19 februarie. Am scris pe larg aici despre întregul program.
Sesiunea de silent coaching este o experiență nonverbală de self-awareness și eliminarea stresului prin proces de coaching ghidat, pe tema lunii februarie: RELAȚIILE. Nu doar interpersonale sau cu sine, dar și cu banii, serviciul, munca, sănătatea, succesul, eșecul, siguranța, riscul sau libertatea. Toate, subiecte care fac parte din realitatea zilnică a vieții de freelancer!
Vă aștept cu mult drag! 😊
Locurile sunt limitate! Înscrieri aici >>> hello.noelaz@gmail.com