BLOGEvenimenteÎnvățare

Drumul de la Pasărea Phoenix la Hidră. Prezentul printre excese și fragilități în relații.

Șapte suflete curioase și-au dat întâlnire sâmbătă, fără să știe că workshop-ul de relații la care au venit avea să se transforme într-o “experiență unică, atemporală și multisenzorială”, cum a descris în final cursul una dintre participante.

Poate din acest motiv ne-am și jucat cu timpul. Pentru o zi, chiar am crezut că el nu există! Ne-am abandonat total fără să ținem cont de reguli, fără să ne uităm la ceasuri, telefoane sau să simțim nevoia de… a mânca, a consuma. Și a ne consuma. Pentru că senzația de sațietatea se simte și altfel – o privire, un gest, o vorbă, o amintire, o dorință, o experiență, o nevoie împlinită.

Am înlocuit cuvântul grijă cu “atenție”.

Am comprimat trecutul și viitorul într-un singur punct: PREZENTUL.

Am schimbat păreri între noi și mai ales ne-am schimbat părerea noi înșine despre ce înseamnă excesul și fragilitatea în relații. Despre ce înseamnă să te uiți la tine din perspectiva egoismului pozitiv și cum să ajungi să iubești ceea ce până acum ai crezut că disprețuiești.

“There’s a fine line between love and hate. Love frees a soul and in the same breath can sometimes suffocate it.” – Cecelia Arhen

Am văzut cum a te abandona unui sentiment îți poate readuce echilibrul și cum a te împotrivi emoției te poate transforma în maestru al fricii, amânării, furiei sau răzbunării, ținându-te legat(ă) de senzația lui de falsă putere și control.

Am aflat că termeni precum manipulare, dependență, pedeapsă, sabotaj, control, abuz emoțional, generozitate excesivă, abandon, teamă, compromis sunt forme de manifestare ale unor nevoi neîmplinite și că noi suntem tot atât de responsabili de folosirea lor în relații pe cât sunt și ceilalți care le folosesc față de noi.

Am înțeles câtă forță stă în energia de grup și ce șansă la conexiune ne dăm nouă înșine dacă punem toate părțile din noi la masă și le lăsăm să vorbească liber. Vorbele sunt și ele o formă de hrană. Iar ca orice lup flămând, un suflet sau o minte nesatisfăcută va căuta să devoreze, abuzând de tot ce-i iese în cale – relații, emoții, timp, atenție – până se satură.

“Where Attention goes Energy flows; Where Intention goes Energy flows!” – James Redfield

Ne-am dat seama că sfârșitul este buna intenție a unui nou început. Acceptă-l ca pe un dar binemeritat și pune în el un gând nou pentru viitor. Închide cercul. Mulțumește-ți. Din ce în ce mai des.

“There will come a time when you believe everything is finished; that will be the beginning.” – Louis L’Amour

Am învățat pe propria piele că dacă noi suntem ok și ceilalți sunt ok. Pentru că binele este tot atât de molipsitor pe cât pare uneori răul. Întrucât nici binele nu vine niciodată singur. El ne aduce super-puteri! Care ne transformă din păsări Phoenix în Hidre. Ne ajută să depășim în relații faza de supraviețuire și reechilibrare și ne transformă în ființe autonome, capabile nu doar să renască și să respire, dar să-și dezvolte noi abilități, să-și găsească alte nevoi de împlinit, alte visuri de urmat, alte relații de legat și dezlegat.

Am găsit în noi super-puteri care s-au lăsat așteptate și iubite. Super-puteri de care nu credeam că suntem vrednici, de care ne temeam sau pe care le condamnasem pe nedrept la singurătate pentru că nu le-am recunoscut ca fiind ale noastre. Pentru că nu ne-a învățat nimeni despre ele. Și nici noi nu ne-am încumetat. N-a părut să fie niciodată timpul sau locul.

Dar timpul a venit la noi pentru că, nu-i așa, binele nu vine niciodată singur! Ne-am eliberat din stransoare. Ne-am invitat super-puterile lângă noi, am recunoscut emoția primei întâlniri cu ele, iar acum am început să vorbim. Suntem ok. Fiecare în desenul, filmul, tango-ul sau mixtape-ul lui 🙂

One thought on “Drumul de la Pasărea Phoenix la Hidră. Prezentul printre excese și fragilități în relații.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

6  +  2  =