Egoismul altruismului. O perspectivă științifică despre neurochimia facerii de bine.

În urmă cu șase ani lansam programul de auto-cunoaștere prin învățare experiențială #EgoismulPozitiv®. Acest titlu oximoronic s-a născut dintr-un răspuns visceral la întrebarea Este sau nu omul, în esență, egoist?

Chestionând bunele intenții din spatele acțiunilor noastre conștientizăm că, de fapt, preocuparea față de nevoile aproapelui are la bază grija activă față sine, deservind deci și propria noastră supraviețuire. Astfel, principiile egoismului pozitiv devin implicite, logice, intuitive. Acestea ne invită ca în locul gândirii de tip binar (egoist – altruist, pozitiv – negativ, bun – rău) să acceptăm termenii în cauză ca fiind polarități. Aici, ambele perspective există simultan, fără vreo tensiune între ele, fiind doar interpretările observatorului unui context. Ce au în comun altruismul și egoismul? Facerea de bine. Pentru cine și de ce vom vedea în continuare.

Întâmplător, tot în urmă cu șase ani, apărea și articolul The Selfishness of Altruism. Here’s why you try to “help” whether or not it helps, în traducere “Egoismul altruismului. Iată de ce încerci să-i ajuți pe alții, indiferent dacă asta îi ajută sau nu.”

La acea vreme nu știam despre acest articol, la fel cum nu o cunoșteam nici pe autoarea sa, Loretta Graziano Breuning. Între timp am citit materialul, iar acum doi ani am și cunoscut-o și pe Loretta la un eveniment online ce o avea invitată. De atunci am intrat în contact, îi urmăresc îndeaproape scrierile, workshop-urile și intervențiile video pe tema neurochimiei creierului.

Loretta G. Breuning PhD este profesor emerit de management la California State University East Bay, autor de cărți și fondatoarea Inner Mammal Institute din SUA. Aici studiază chimia creierului mamiferelor.

Observațiile sale despre interacțiunile sociale ale animalelor ne ajută și pe noi, oamenii, să ne înțelegem mai bine propriul creier de mamifer, să facem pace cu el și să adoptăm obiceiuri conștiente pentru o stare de bine.

“Am devenit profesor la grădina zoologică și am studiat în profunzime conflictul dintre animale. Desigur, și animalele cooperează. Creierul lor alege mereu care este cea mai bună opțiune pentru supraviețuire în fiecare moment. Noi, mamiferele, ne naștem neajutorați și vulnerabili. Cei mai mulți oameni din jurul meu cred că natura este numai bună, iar “societatea noastră” este cauza tuturor relelor. Faptele nu susțin acest lucru, iar noi suntem liberi să urmăm faptele.”

Loretta Graziano Breuning, phd – fondator, Inner mammal institute (SUA)

Am ales să traduc acest articol pentru a face cunoscute studiile Lorettei Breuning despre neurochimia creierului și celor care preferați să vă informați în limba română. Întrucât textul aduce o perspectivă științifică asupra motivațiilor din spatele a ceea ce definim social ca fiind un comportament altruist, ne vom înțelege cu siguranță și pe noi înșine mai bine.

Sper ca materialul să vă îndemne la reflecție și conștientizare despre propriile alegeri. Și să vă ofere ocazia să vă împrieteniți cu instinctul de supraviețuire care vă îndeamnă la cele mai nobile gesturi față de cei din jur. Poate suna provocator. Dar după ce veți citi rândurile ce urmează, cred că veți găsi dovezile de care aveți nevoie pentru a vă convinge singuri că altruismul este în primul rând o formă de supraviețuire.

În continuare, traducerea articolului:

“Iată de ce încerci să-i ajuți pe alții, indiferent dacă asta îi ajută sau nu.

Altruismul ne face să ne simțim bine pentru că stimulează producerea de dopamină, oxitocină și serotonină. Suntem tentați să repetăm gesturile altruiste, indiferent dacă acestea îi ajută sau nu pe cei pe care pretind că îi ajută, deoarece creierul nostru este conceput să repete comportamente care ne fac să ne simțim bine. Această enigmă a fost numită “altruism patologic”. Atunci când înțelegi neurochimia altruismului, motivele egoiste devin clare.

Dopamina

Când îți împlinești o nevoie, creierul tău eliberează dopamină și, odată cu ea, acea senzație extraordinară de bine. Odată ce nevoile tale de bază sunt satisfăcute, secreția de dopamină cu greu mai poate fi stimulată să se producă. Acesta este motivul pentru care oamenii dezvoltă tot felul de obiceiuri ciudate. Concentrarea pe nevoile altora poate declanșa producerea de dopamină, ceea ce se poate transforma cu ușurință într-un obicei. Poate părea mai bine decât patima jocurilor de noroc sau consumul de zahăr, dar are și un neajuns. Asumându-ți responsabilitatea de a satisface nevoile altor oameni, poți ajunge să-i rănești tocmai pentru că propriul lor simț al responsabilității este astfel subminat.

Oxitocina

Atunci când un mamifer se bucură de sprijinul social, trăiește sentimentul plăcut generat de eliberarea de oxitocină a creierului. O gazelă aflată în mijlocul semenilor experimentează efectul benefic al oxitocinei, pe când, dacă se îndepărtează de grup spre o pășune mai verde, intensitatea plăcerii scade. Acesta este modul în care natura motivează un mamifer să continue să caute siguranța dată de apartenența la grup. Noi, oamenii, căutăm acceptarea socială pentru că aceasta stimulează eliberarea de oxitocină. Cum nu ne place să mergem doar cu turma, pentru a ne menține senzația de siguranță, creierul nostru are nevoie de reamintirea sentimentului de acceptare și apartenență la grup. Iar altruismul este un mod foarte eficient de a crea acest sentiment de apartenență.

Serotonina

Atunci când te simți important, creierul eliberează sentimentul de calm și încredere dat de serotonină. Nimănui nu-i place să recunoască nevoia de a se simți important, dar universalitatea sa este evidentă în natură. Mamiferele evită conflictele comparându-se cu ceilalți, respingând oportunitatea de a se hrăni și de a se împerechea atunci când este prezent un individ mai puternic. Când un mamifer vede că se află în poziție de forță, se eliberează serotonina, ceea ce îl face să se simtă bine. Creierul mamiferelor a evoluat pentru a căuta în mod constant acest sentiment de bine. Însă în lumea modernă e greu să obții acest tip de plăcere pentru că a lua o banană de la indivizi mai slabi decât tine nu este tolerat. Așa că altruismul devine o modalitate sigură de a te bucura de sentimentul plăcut de a fi în poziție de forță. Fie că recunoști sau nu acest lucru, creierul tău de mamifer face continuu comparații. Altruismul te ridică deasupra tuturor celor pe care îi consideri mai puțin altruiști decât tine.

Cortizolul

Atunci când percepe o potențială amenințare, creierul mamiferului eliberează senzația neplăcută dată de cortizol. Cortizolul își face treaba creându-ți un sentiment de urgență extremă, care te motivează să faci tot ce este necesar pentru ca sentimentul neplăcut să înceteze. Neuronii se conectează atunci când cortizolul crește, astfel încât orice lucru care ți-a activat cortizolul în trecut ți-l activează cu și mai mare ușurință astăzi. Acest lucru te poate lăsa cu un sentiment frecvent de urgență extremă care este greu de interpretat și, prin urmare, greu de oprit. De-asta suntem atât de dornici să dăm sens cortizolului nostru.

Altruismul poate ajuta. Ori de câte ori te simți rău, îți poți spune că ești supărat din cauza suferinței altora. Atunci când nu reușești să te eliberezi de senzația de amenințare, e tentant să le pui pe seama unui lucru din exterior. Când cortizolul creează un disconfort fizic greu de explicat în cuvinte, concentrarea asupra suferinței altora stimulează neuronii oglindă și te ajută să atribui un sens senzației fizice. Din păcate, doar o semnificație spre exterior (n.trad., un gest altruist către alții) nu te poate ajuta să înțelegi ce anume ți-a declanșat cortizolul și cum îl poți opri.

Mulți oameni au învățat să creadă că este egoist să te concentrezi pe propriile nevoi. Dar selecția naturală a construit un creier care te răsplătește cu un sentiment de bine atunci când faci ceea ce este necesar pentru a promova supraviețuirea genelor tale. Abstracțiunile verbale au mai puțină putere asupra sentimentelor noastre decât ne-am dori. Este important să înțelegem sistemul de operare al mamiferelor care ne controlează suișurile și coborâșurile neurochimice.”

Mai multe detalii puteți afla din cartea “Habits of a Happy Brain: Retrain Your Brain to Boost Your Serotonin, Dopamine, Oxytocin & Endorphin Levels” care a fost tradusă la noi cu titlul Creierul fericit: Obiceiuri pentru a crește nivelul de serotonină, dopamină, oxitocină și endorfină. O puteți comanda în limba română de aici, iar în engleză de aici.

Alte cărți scrise de Loretta Breuning, disponibile în limba engleză:

**

(acest articol NU este reclamă plătită)

Photo credits: Pexels, Unsplash