Azi mi-a fost dor de tine. Ai fost cu mine la clasă. Am zâmbit, am sărit, am fost și fermă. A fost super. Abia astept să ne revedem 🙂 și să ne jucam.
Cu mesajul acesta m-am trezit dimineață pe messenger. Timp de vreo oră am rămas pe gânduri și fără niciun cuvânt…
A venit de la unul dintre profesorii Teach for Romania cu care fac coaching și pentru care viețile copiilor din mediile defavorizate reprezintă o realitate pe care cu greu ar putea-o înțelege cineva. Nici logic, nici emoțional.
O realitate care pare ruptă dintr-un trecut pe care nu ai vrea să ți-l închipui posibil. Un trecut care te provoacă să reînveți constant ce înseamnă timpul prezent. Cum să te bucuri de fiecare fărâmă de “normalitate” devenită poate un lucru banal, pe care nu-l mai apreciem și îl luăm de-a gata.
În aceste medii fragile este o realitate dură care se oglindește în tine și îți arată interiorul tău, transformându-te iremediabil în Super-Man sau Wonder-Woman pentru acești copii!
Ce facem la coaching este să luăm aceste super-puteri și să le folosim pentru a ne da jos costumul de super-erou al copiilor și a ne (re)descoperi propriul erou interior.
Greu de făcut. Blândețea față de sine nu este ceva ce ne este la îndemână, mulți dintre noi nu am fost educați așa. Nu am fost ajutați să înțelegem că o merităm, că avem voie să o descoperim și că dacă o folosim suntem oameni la fel de buni pe lumea asta. Ba chiar mai buni. Pentru noi înșine și pentru cei din jur.
Dar la coaching ne luăm răgazul de a ne elibera de responsabilitățile față de alții, devenind iar copil pentru noi. Ne deschidem către bucuria de a fi în energie pură, fără grija zilei de mâine. De a fi prezenți și de a vedea în noi lucruri despre care nici nu știam că există. De a reduce ritmul nebunesc al zilei, fiind aici și acum, în timpul nostru.
Practic, schimbăm foaia. Povestea. O rescriem pentru noi. Întocmai ca și misiunea Teach for Romania pentru acești copii. ❤️
Mulțumesc, M., pentru darul prezentului fluid din sesiunile noastre de coaching! O imagine cât o mie de trăiri!