Potrivit Stanford Encyclopedia of Philosophy, termenul “gândire critică” a fost introdus pentru prima dată de filosoful și profesorul american John Dewey în cartea sa “How We Think” din 1910. El a folosit termenul ca denumire pentru un obiectiv educațional, pe care l-a identificat cu o atitudine științifică a minții. El a mai numit obiectivul “gândire reflexivă”, “reflecție” sau pur și simplu “gândire”.
Merită menționat faptul că termenul “critic” provine din cuvântul grecesc “kriterion”, care se traduce prin “un mijloc de a judeca și de a alege” sau “criteriu”. În Grecia antică, “kritikos” se referea la o persoană care poseda capacitatea de a face judecăți și evaluări bazate pe o analiză și o considerație atentă. Acest lucru a evoluat în utilizarea modernă a termenului “critic” pentru a descrie procesul de gândire atentă, sistematică și analitică. Așadar, a avea gândire critică nu înseamnă a gândi cu critică (de dragul de a aduce critici gratuite), ci a chestiona și reflecta deliberat în scopul cunoașterii și luării undei decizii informate, conștient asumate.
În ultimii ani, dezvoltarea tehnologiei, creșterea volumului de informații disponibile public și diversificarea canalelor de comunicare au transformat gândirea critică dintr-o competență-cheie într-o necesitate de bază.
Gândirea critică este o abilitate, leac pentru teama de fragilitate.
Companiile caută să cultive și să antreneze constant gândirea critică în cadrul echipelor pentru ca angajații să poată lua decizii eficiente, bine fundamentate, sustenabile.
Similar, mediul educațional are nevoie să cultive gândirea critică în rândul tinerilor pentru ca aceștia să fie capabili să raționeze în vremuri incerte, se se adapteze pragmatic diverselor medii de lucru, să inoveze, să sprijine la dezvoltarea de noi tehnologii rezolvând probleme complexe și toate acestea în timp ce evită auto-sabotarea, manipularea și dezinformarea. Și mai ales își mențin echilibrul și sănătatea mintală.
Pe de altă parte, ca indivizi avem nevoie să conștientizăm necesitatea dezvoltării gândirii critice, nu doar ca instrument punctual, ci ca mod de viață. O atitudine investigativă asupra propriei cunoașteri și sursele ei ne ține ancorați în prezent, departe de tensiunile din trecut sau imaginate în viitor.
A chestiona modul în care gândim, ce credem, cum ne comportăm, când ne punem limite și când nu, în ce informații ne încredem și în care nu, este și un exercițiu de îngrijire personală. Parafrazându-l pe dr. Gabor Maté, nu putem controla fiecare gând care ne trece prin cap, însă putem controla modul în care ne îngrijim mintea care generează aceste gânduri.
Gândirea critică vs. gândirea superficială
Pentru mine, gândirea critică este sinonimă cu discernământul ca rezultat al unei reflecții și analize extinse. Există mulți factori care stau în calea dezvoltării unei practici de gândire profundă sau investigativă: complexitatea procesului, gradul de rezistență la schimbare, timpul și efortul necesar, supraîncărcarea cu informații, teama de greșeli, lipsa de îndrumare, atașamentul emoțional, influența socială sau încrederea excesivă.
Un posibil opus al raționamentului profund ar fi gândirea superficială. Aceasta se caracterizează prin acceptarea sau respingerea rapidă a ideilor fără a examina în detaliu argumentele sau faptele care le susțin. Gândirea superficială poate fi influențată de prejudecăți sau stereotipuri și nu implică reflectarea asupra propriilor convingeri sau moduri de gândire. Ea este adesea caracterizată de reacții impulsive și presupune tragerea unor concluzii generale pe baza unor exemple izolate. Cu cât avem de luat mai multe decizii într-un timp mai scurt, cu atât este mai posibil ca mintea noastră să recurgă la scurtături (obiceiuri imediat satisfăcătoare), deci la alegeri automate. Este util să ne reamintim că antrenarea și cultivarea gândirii critice, profunde, este un act de trezire deliberată, intenționată, pentru care avem nevoie de deschidere, timp, intenție și atenție.
Gândirea critică nu înseamnă critică, ci gândire profundă, investigativă.
La nivel personal, în procesul de gândire critică/ profundă/ investigativă ne activăm meta-cogniția: reflectăm obiectiv despre ce, când, unde, de ce și cum gândim ceea ce gândim, observând la rece ceea ce este, nu ceea ce vrem sau nu vrem să fie. Meta-cogniția este ceea ce activăm și în sesiunile de coaching #SchimbăFoaia®/ Turn the Page individuale sau de grup.
Când chestionăm închiși, avansând sentimente puternice de atașament față de propriile idei, așteptări, preconcepții sau ego (doar ne facem că gândim profund), este ușor să alunecăm de la reflecție și analiză la critică și auto-critică. Astfel, ajungem să ne răpim rezultatul surprinzător al călătoriei investigative, doar pentru a ne angrena într-o luptă epuizantă pentru putere. “Kritikos” este abilitatea de a discerne și a alege informat, liber de prejudecăți. În niciun caz nu este călău, bici sau admonestare.
De ce și-a adus artistul un creion la ora de pictură? Pentru că a vrut să-și traseze propriile linii de gândire.
Scurt antrenament de gândire critică.
Recent am participat la “Who? What? Where? When? Why? How? Fostering Critical Thinking in Youth”, un proiect Erasmus+ condus de organizația de tineret RPJA în Clermont-Ferrand (Franța) în perioada 11-18 septembrie 2023. Acesta a avut ca scop dezvoltarea abilităților de gândire critică pentru lucrătorii de tineret din cele 6 țări participante – Croația 🇭🇷, Cipru 🇨🇾, Franța 🇫🇷, Spania 🇪🇸, Turcia 🇹🇷 și România 🇹🇩 – cu scopul de a contribui mai departe, prin activitățile desfășurate, la cultivarea acestora în rândul tinerilor. Găsiți mai multe despre experiență aici, într-un articol pentru comunitatea Erasmus+ scris în limba engleză.
Reflectând ulterior la experiența de învățare și schimb de bune practici din Franța, am sumarizat în limba română câteva idei personale despre cum ne cultivăm comportamental gândirea profundă, atât în noi înșine, cât și în cei din jur. A ieșit un material de o pagină despre valori personale în acțiune, care sper să vă inspire cel puțin la fel de mult ca pe mine. Este în format *.jpg, ușor de păstrat sau de dat și altora mai departe.
Acum, pornind de la întrebările investigative de bază (celebrele wh-questions) vă invit la un scurt antrenament de gândire critică prin care să vă (re)descoperiți răspunzându-vă cât mai sincer:
- Cât de mult te preocupă înțelegerea și dezvoltarea unui spirit de gândire critică? (poți folosi o scară de la 1 la 10; în funcție de răspunsul dat, alegi dacă să continui sau nu parcurgerea restului de întrebări)
- Cu ce asociezi cel mai des sintagma gândire critică?
- Cine ți-a fost sau îți este model de gândire critică în viața personală și/ sau profesională?
- Ce ai deprins de la această persoană legat de cultivarea gândirii critice și încă mai este important pentru tine? (valori, comportamente)
- Unde (în ce situație sau arie a vieții) aplici gândirea critică cel mai des? Unde altundeva ai nevoie să-ți dezvolți mai mult gândirea critică?
- Când (în ce context) observi că ai rețineri de la a gândi critic?
- Cum ai nevoie să gândești și să acționezi pentru a-ți dezvolta gândirea critică?
- De ce altceva mai ai nevoie să-ți dezvolți gândirea critică? (în loc de un “de ce” justificativ, înlocuiește în întrebare cu un “de ce” investigativ)
Revenind la John Dewey și cartea sa “How We Think” el a folosit expresia gândire critică pentru a descrie un obiectiv educațional pe care l-a identificat cu o atitudine științifică a minții. I-a mai spus “gândire reflexivă”, “reflecție” sau pur și simplu “gândire”. Asta a fost în 1910. Tu, acum, în ce alți termeni ai putea să te referi la gândirea critică așa încât să-ți fie drag să o cultivi în tine și în cei din jur?