Călătorie pe mare la scară mică. De la Jules Verne la corabia faraonului Khufu [interviu cu Titus Cristescu]

Proiectul “săptămâna altfel” în școli oferă elevilor ocazia prețioasă de a vedea lucruri interesante și de a cunoaște oameni ale căror realizări trec dincolo de rezultatele academice sau pregătirea profesională de bază.

Copiii din sudul țării au fost invitați zilele trecute să trăiască o experiență inedită, văzând pe viu expoziția de Nave Militare Celebre aflată la Muzeul Județean Ialomița, dar și exponatele din Muzeul Dunării de Jos Călărași. Colecția aparține integral lui Titus Cristescu, a cărui pasiune pentru construcția de machete întrece orice imaginație!

Titus Cristescu nu este doar socrul meu, ci și fost pilot Tarom și economist în turism internațional & marketing. În cei peste 50 de ani de când construiește nave maritime de război, a petrecut mai mult de 54.750 de ore modelând cu migală în jur de 20 de corăbii. Pe prima a construit-o în 1952, pe vremea când încă era elev, iar de atunci i-au ieșit din mâini machete ale celor mai cunoscute nave militare – Cuirasatele Yamato, Rodney și Richelieu, Petro Pavlovsk, Cucișătorul greu Potemkin, Crucișătorul anti-aerian DeGrasse, Yachtul Princiar “Ștefan cel Mare” al lui Al.I.Cuza sau Distrugătorul Benson.

Navele sunt redate la scara 1:100, fiind realizate în întregime manual, din diferite tipuri de lemn combinat – fag, tei, paltin, cireș, brad. Sistemele de prindere între părți respectă întocmai specificațiile originale – chingi din tablă de cupru, cuie din alamă, ranforsări din cupru sau bronz. Nu sunt folosite materiale moderne sau prelucrate industrial la scară mare.

Cine este domnul Titus Cristescu?

La cei 71 de ani ai săi este încă un perfecționist. Nu de puține ori l-am văzut șlefuind ore întregi punți, scripeți sau tunuri. Are o răbdare de fier și un ochi ager care detectează chiar și cel mai mic dezechilibru între elemente. Cel mai inspirat se simte când lucrează afară, în curte, unde în sezonul cald își mută masa de construit și toate ustensilele, planșele și materialele. Iar noi, copii și nepoți, îl privim de pe margine cu uimire și admirație întrebându-ne cum de poate să taie, să șlefuiască și să lipească fără urmă obiecte atât de mici!

Spuneți despre dvs. că sunteți un constructor de machete, nu de navomodele. Care este diferența?

Navomodelul este o construcție de pus pe apă. În schimb, macheta este o construcție statică, de vitrină. Lucrările mele sunt de colecție, pentru decorul spațiilor de lucru sau de locuit. Sunt lucrări care în primul rând bucură ochiul și inima, pentru că ele redau cu o imensă fidelitate detaliile corăbiilor originale, pline de încărcătură istorică.

Cum realizați o astfel de machetă? Aveți schițe?

Dintotdeauna am lucrat doar după planuri de construcție orginale, pe care le respect în cel mai mic detaliu. Pentru fiecare navă există aproximativ 6 desene tehnice însoțite de termeni în limbajul specific marinăresc. În timp, am învățat să stăpânesc foarte bine cuvintele, altfel mi-ar fi imposibil să înțeleg indicațiile.

Unele planuri sunt desenate în țară (Dr. Ing. Cristian Crăciunoiu), dar am foarte multe tipărite de firme din străinătate – Modelbauplan (Germania), Modelarskie (Polonia) și Modelism Constructor (fosta URSS). Cel mai vechi plan pe care îl am datează din 1963. Prin natura meseriei mele de bază (cea de pilot), am avut șansa să călătoresc mult, așa încât oriunde ajungeam căutam să fac rost de planșe cu schițe.

Cât timp vă ia să realizați o machetă?

Îmi dedic zilnic cam 2 – 3 ore de lucru la mai multe machete în același timp. Fiecare corabie are gradul ei de complexitate a detaliilor, iar multe piese necesită repetare (tunuri, scripeți, elemente de îmbinare). Și atunci încerc să-mi variez activitatea, combinând execuția de părți mici cu altele mari. Îmi ia minim un an să construiesc o corabie, asta mai ales pentru că acuratețea și gradul de finețe al detaliilor este foarte mare și țin neapărat ca execuția lor să fie impecabilă. Cel mai mult timp mi-a luat nava HMS Victory – 9 ani.

Care este cea mai complexă machetă realizată până acum?

HMS Victory măsoară 1.70m lungime și este realizată integral din lemn de fag, tei, brad, cireș, prun și furnir din paltin și mahon, având bordajul vopsit în sistem Nelson – o dungă galbenă, una neagră. Execuția este la scara 1:50 pentru a-i putea reda cu fidelitate toate detaliile complexe.

HMS Victory are 100 de tunuri de calibru mare, cu proiectile de 21 kg. Fiecare tun este manevrat cu ajutorul a trei sisteme formate din 2 scripeți. În total sunt 600 de scripeți. În machetă, fiecare scripete are dimensiunea brută de 7mm x 4mm și grosime de 1.5mm, fiind construit din 5 piese. Execuția unui scripete poate dura și până la o oră fiecare!

Pe lângă cei 600 de scripeți, se mai adaugă cca 200 în arboradă (complexul de catarge, vergi, vele și parâme care constituie aparatul motor al corabiei).

Alături de HMS Victory se află și Predestinatia, corabie realizată tot la scara 1:50. Nava a fost proiectată de Țarul Petru cel Mare al Rusiei în secolul XV și este cea mai mare navă militară din Flota Mării Negre a acelor vremuri.

Cea mai lungă machetă măsoară 3.20m (cuirasatele Yamato și Richelieu). În schimb, cea mai mică machetă este un kaic brâncovenesc și are 40cm. Este un vas lung cu vâsle și o velă, de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu. Seamană cu o galeră venețiană.

Sunteți fost pilot. Cum ați ajuns să faceți machete de nave maritime militare?

Toată viața mi-am dorit să fiu marinar. Când am început să lucrez la primul model, nu existau cercuri de studiu și practică pe tematică de machete. Am fost mai degrabă autodidact.

Am ‘furat’ de la părinți pasiunea de a face și altceva în afară de lucrul pentru care sunt pregătit sau calificat. Tata, deși avea 3 licențe și o funcție importantă la Banca Națională, a făcut pictură. Flori și peisaje de baltă. Iar mama, deși era economist, a avut un deosebit merit cultural ca solist al corului “Freamătul” din Călărașii anilor ’30-’40. Cred că de mic am învățat că atunci când ajungi acasă de la seviciu e bine să nu stai. Și mai ales supărat (n.r. zâmbește). Mai degrabă faci și altceva.

Mai există în familie cineva cu care împărtășiți pasiunea?

Toți ai casei se bucură de ceea ce fac și mă susțin, fiecare prin ce se pricepe – parte tehnică/IT, redactat materiale informative pentru expoziții, filmat, fotografiat sau chiar achiziționat instrumente mici de lucru.

Dar soția mea, Maria, este cea care a fost mereu lângă mine în toți acești ani. Nu doar că-mi înțelege pasiunea și nevoia de a lucra constant (și peste tot prin casă), dar mă ajută inclusiv la realizarea unor părți complexe care compun corăbiile. Cunoaște toate instrumentele și materialele pe care le folosesc. Într-un fel, ea este corabia din viața mea – calmă și puternică în același timp.

Machetele dvs. sunt deseori expuse în muzee.

Anul trecut de Ziua Marinei am avut o expoziție la Constanța.

Apoi, în luna decembrie, Muzeul Dunării de Jos din Călărași și Ambasada Marii Britanii la București au organizat la noi în oraș un eveniment pentru a marca 211 ani de la Bătălia de la Trafalgar. Cu această ocazie am fost invitat să expun macheta navei HMS Victory, perla flotei Britanice condusă de Amiralul Nelson, cea la care am lucrat 9 ani. De atunci, corabia se află permanent expusă la Muzeul Dunării de Jos, fiind accesibilă tuturor vizitatorilor.

Ce proiecte de viitor aveți? Continuați să mai faceți machete?

În acest moment am în construcție Titanicul, o machetă de 3.6 m care va fi cea mai mare de până acum.

Lucrez în paralel și la Great Eastern (primul transatlantic britanic, construit de Ing. Burnel), care are 5 catarge, 5 coșuri, propulsie prin motoare cu aburi și vele, plus 2 roți lateral (zbaturi). Este o navă foarte complexă. Ea a fost sursa de inspirație a lui Jules Verne pentru romanul Orașul Plutitor și a fost cea care a instalat pe fundul mării primul cablu telefonic submarin între Europa și America.

Apoi urmează Motonava Transilvania (Lebăda Albă a Mării Negre) și Santissima Trinidad, nava-amiral a Escadrei Spaniole, navă cu 140 de tunuri, scufundată în bătălia de la Trafalgar. Spaniolii au reconstruit o copie a navei, existentă acum la Cadiz.

Mi-am mai propus să construiesc zece corăbii din istoria navigației pe Mediterana, fiecare având dimensiunea de 50 cm.

• Ambarcațiunea mortuară a Faraonului Khufu
• Nava de paradă a reginei Cleopatra a Egiptului
• Navă de transport egipteană din timpul Cleopatrei
• O biremă grecească
• O triremă grecească
• O biremă troiană
• O galeră romană din timpul lui Cezar
• O liburnă romană (capul și coada în formă de pește)
• Un dromon bizantin
• O galeră venețiană

Lucrez de ceva vreme și la macheta centrului vechi al orașului Călărași (scara 1:100), care va avea dimensiunea de 9m x 5m. Doar documentarea a durat 2 ani, timp în care am cercetat Arhivele Orașului, dar și colecții particulare. Vreau să redau perioada interbelică pentru că apar în schițe și imagini mai multe firme comerciale. Din păcate, în forma de azi a orașului mai sunt doar 5 clădiri originale din cele aproximativ 100 de atunci.

Iar în final, ca punct culminant al colecției de machete, vreau să construiesc celebrul avion de vânătoare pe care am obținut brevetul de zbor și pe care tatăl meu l-a pilotat în al II-lea Război Mondial: Messerschmit 109 G. Va fi singurul avion din colecție.

V-ați gândit vreodată să vindeți corăbiile?

Pentru mine, aceste machete reprezintă mai mult decât o pasiune. Le-aș vine doar celor care apreciază cu adevărat istoria, munca manuală, calitatea materialelor și unicitatea lucrărilor. Deci doar colecționarilor sau iubitorilor de artă și frumos.

Cum v-ar putea contacta eventualii doritori?

Orice om curios sau pasionat de machete mă poate găsi cu ușurință în orașul Călărași. Sau îmi poate scrie pe adresa de email machete.cristescu@yahoo.com.

* surse foto: facebook.com/muzeul.judeteanialomita, adevarul.ro, kanald.ro, modelshipmaster.com, ebay.com, historicships.com, zootoyz.jp, pinterest.com, collections.rmg.co.uk, mundosgm.com, historicaldigression.com, history.com, colecția personală (Noëla Zaharia, Titus Cristescu)