Funcțional, creierul uman nu face diferența dintre ceva întâmplat în trecut, prezent sau viitor. Din acest motiv uneori amintirile sau fanteziile noastre ni se par atât de vii și reale. Visatul cu ochii deschiși, experiențele deja-vu sau momentele de tip proustian în care retrăim ceva întâmplat… toate aceste paradoxuri sunt frecvente și au cel puțin o explicație.
Ceea ce face ca mintea să diferențieze, să sorteze și să așeze la locul lor momentele din viața noastră este percepția asupra timpului.
Dintre tehnicile care ne pot purta pe linia temporală, sugestiile verbale sunt poate cele mai puternice. Cu ajutorul lor putem transmite creierului mesaje de relaxare, de confirmare, de încurajare sau de… anxietate. Iar el (culmea!) ne ascultă.
Anxietatea este teama de ceva ce crezi că se va petrece în viitor și asupra caruia nu ai niciun control. Acest sentiment de neliniște te îndepărtează de prezent, astfel că în loc să trăiești în momentul de acum, intri în capcana imaginilor, vocilor din cap și presupunerilor tale despre ce ar urma să se întâmple. Senzația de lipsă de control este cu atât mai amplă cu cât imaginile, vocile și gândurile tale se manifestă simultan, sporind astfel sentimentul de lipsă de siguranță și încredere în ACUM.
Pentru a gestiona o situație de anxietate atunci când apare, e bine să iei în calcul câteva metode simple folosite de părinți atunci când copiii lor trec prin perioade de neliniște inexplicabilă. Deși toți vrem să ne protejăm copiii de momentele generatoare de anxietate, acest lucru este imposibil. Anxietatea face parte din viață și poate fi depășită. Este doar o chestiune de atenție și de… timp.
Recent, am descoperit într-un articol câteva metode prin care alungăm spaimele viitorului și revenim în prezent. Iată câteva fraze-cheie ușor de folosit în comunicarea cu copiii noștri atunci când se simt cuprinși de stres și temeri legate de viitor. Desigur, ele pot fi folosite și în relaționarea cu adulții. În fond, copilul din noi ne însoțește mereu, peste tot.
“Poți să-l desenezi?”
Desenatul, pictatul sau simplul măzgălit pe foaie în momentele de neliniște îl ajută pe copil să-și exteriorizeze emoțiile atunci când nu-și găsește cuvintele.
“Te iubesc. Ești în siguranță.”
Cel mai puternic lucru atunci când te simți neliniștit este să afli de la persoana iubită că este acolo pentru tine să te protejeze. Anxietatea îl face pe copil să creadă că mintea și corpul său sunt în pericol. Așa încât, repetându-i că se află în siguranță îi calmezi sistemul nervos.
“Haide să ne prefacem că umflăm un balon uriaș.”
Dacă ai de gând să-i spui copilului să inspire adânc în mijlocul unui atac de panică, cel mai probabil o să auzi de la el “Nu pot!”. Trasformă îndemnul în joacă. Prefaceți-vă că umflați un balon, scoțând sunete amuzante în acest timp. Inspirând de trei ori și expirând, corpul va răspunde la stres exact pe dos, bucurându-te și de distracție în acest proces.
“Eu o să spun ceva și vreau ca tu să spui exact ca mine: ‘Pot să fac asta!'”
Maratoniștii folosesc această metodă de fiecare dată când au nevoie să-și depășească limitele. Repetă de 10 ori ‘Pot să fac asta’, la intensități vocale diferite (crescendo).
“Ce crezi că reprezintă?”
Aceasta întrebare ajută în special copiii mai mari care pot exprima mai bine “de ce”-ul din spatele a ceea ce simt.
“Ce se va întâmpla după?”
Când copilul este emoționat înaintea unui eveniment, ajută-l să vadă cum se va desfășura acesta și să se gândească la momentul de după terminarea lui. Anxietatea provoacă miopie, ceea ce face ca viața de după eveniment să pară copilului inexistentă.
“Suntem o echipă de neoprit.”
Teama de separare este un declanșator puternic de anxietate la copii. Reasigurați-l că lucrați împreună chiar și atunci dacă ei nu vă pot vedea.
“Întreceți-vă în strigă-te de luptă: Sunt un războinic!, Sunt de neoprit! sau Atenție lume, vin!
Există un motiv pentru care, în filme, oamenii strigă înaintea unei lupte. Exprimarea fizică prin țipăt înlocuiește teama cu endorfinele (hormonii fericirii). Plus că experiența poate fi chiar amuzantă.
“Dacă ceea ce simți ar fi un monstru, cum ar arăta el?”
A da contur unei anxietăți înseamnă să transformi sentimentul confuz în ceva concret și palpabil. Odată ce copiii au un personaj, pot să vorbească cu el.
“Abia aștept momentul când o să… ”
Entuziasmul creat de un moment viitor este absolut irezistibil!
“Hai să punem grijile tale aici în timp ce noi… (ascultăm melodia ta preferată, alergăm în jurul casei, citim o poveste etc.). Apoi ne întoarcem la ele.”
Persoanele predispuse la neliniște deseori simt că trebuie să-ți ducă anxietatea cu ele până când ceea ce le îngrijorează se termină. Acest lucru este dificil în special pentru copiii care sunt neliniștiți despre ceva ce nu pot schimba în viitor. Punând îngrijorarea deoparte pentru a face ceva amuzant îi poate ajuta să se gândească la neliniște în perspectivă (să o amâne).
“O să treacă și senzația asta. Hai să ne relaxăm până dispare.”
Așezatul într-o poziție confortabilă calmează mintea și corpul. S-a observat că învelitul cu o pătură ceva mai grea are un efect de calmare în situațiile anxioase, prin presiunea ușoară exercitată asupra corpului de stimulii fizici.
“Hai să aflăm mai multe despre ea.”
Lasă-ți copilul să afle mai multe despre frica lui, punându-i oricât de multe întrebări are nevoie până o definește. Până la urmă, cunoașterea este putere.
“Hai să numărăm…”
Aceasta metodă de distragere a atenției nu necesită pregătire în avans. A număra oamenii de pe stradă care poartă pălărie, mașinile roșii sau copacii înfloriți implică spiritul de observație și gândirea, ambele reducând intensitatea anxietății pe care o simte copilul.
“Am nevoie să-mi spui când au trecut 2 minute.”
Timpul este un instrument puternic în situațiile de neliniște la copii. Urmărind mișcarea acelor de ceasornic, copilul capătă un punct de atenție diferit de cel care îi generează anxietatea.
“Închide ochii și imaginează-ți…”
Vizualizarea este o tehnică puternică folosită pentru a diminua durerea și a reduce anxietatea. Ghidează-ți copilul să-și imagineze un loc sigur, cald și fericit în care el se simte bine. Dacă te urmărește cu atenție, vei observa că simptomele fizice ale anxietății vor dispărea.
“Și mie mi se întâmplă să simt uneori frică/ spaimă/ neliniște. Nu e prea distractiv.”
Empatia este o metodă foarte eficientă în multe situații. Se prea poate chiar să stârnească o conversație cu copilul tău despre cum ai depășit tu un moment de neliniște.
“E timpul să scoatem lista cu metode rapide de calmare.”
Anxietatea poate sabota partea din creier responsabilă de logică. Fă o listă de lucruri practicate de copilul tău în trecut când a fost nevoie să se calmeze. La nevoie, scoate lista și repetați activitățile.
“Nu ești singurul care simte asta.”
Arătând copilului pe alții care au trecut prin același tip de situație îl va ajuta să înțeleagă că depășirea anxietății este o practică comună.
“Spune-mi care este cel mai grav lucru care s-ar putea întâmpla.”
Odată ce v-ați imaginat cel mai sumbru scenariu al situației date, vorbește-i despre probabilitatea ca acel lucru să se întâmple. Apoi întreabă-l care este cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla. Iar la final întreabă-l care este cel mai plauzibil scenariu. Scopul acestui exercițiu este să ajuți copilul să gândească mai clar și specific în timpul experienței care îi cauzează neliniște.
“Uneori ajută să-ți faci griji.”
A spune unui copil anxios că este ok să-și facă griji uneori îl va face să înțeleagă că nu este nimic în neregulă cu el.
“Ce ți-ar spune bula cu gânduri?”
În cazul în care copilul citește benzi desenate, cu siguranță este familiarizat cu acele bule cu gânduri ale personajelor, prin care este ghidată povestea. Vorbind despre gândurile lui la persoana a III-a (ca observator), acesta capătă o perspectivă nouă.
“Hai să adunăm dovezi.”
Adunând dovezi care să susțină sau să contrazică motivele copilului de a fi anxios îl ajută pe acesta să vadă daca îngrijorarea lui este fondată sau nu.
“Hai să dezbatem.”
Copiilor mai mari le place acest tip de exercițiu pentru că li se dă permisiunea să dezbată cu părinții. Susține o discuție pe puncte de vedere și diferențe de opinie legate de anxietatea lor. Vei fi surprins cât de multe vei învăța despre modul lor de gândire.
“Care este primul lucru de care ai nevoie să te îngrijorezi?”
Anxietatea înseamnă uneori că vezi tot elefantul. Una dintre strategiile cele mai importante de depășire a anxietății este să reduci elefantul la părți ale sale, care pot fi observate și gestionate. Astfel, ne dăm seama că nu experiența în sine este cea care ne cauzează neliniștea, cu doar un aspect sau două ale ei.
“Hai să facem o listă cu toți oamenii pe care îi iubești.”
Scriitoarea Anaïs Nin spunea că “Anxietatea este cel mai mare dușman al iubirii.” Dacă acest lucru este adevărat, atunci iubirea este cel mai mare dușman al anxietății. Rememorând toate persoanele pe care copilul tău le iubește și motivul, atunci dragostea va înlocui imediat sentimentul de neliniște.
“Îți aduci aminte când…”
Priceperea hrănește încrederea. Încrederea înăbușă neliniștea. Ajutându-ți copilul să-și amintească un moment în care a trecut de o situație similară îi dă sentimentul că este bun la asta, oferindu-i astfel încredere în abilitățile lui.
“Sunt deja mândru de tine.”
A ști că ești mulțumit deja de efortul lui, indiferent de rezultat, reduce nevoia lui de a face ceva perfect – un motiv de stres pentru mulți copii.
“Noi ieșim la o plimbare.”
Mișcarea în aer liber reduce anxietatea cu până la câteva ore, consumând din energia în exces, relaxând mușchii încordați și oferind o stare de bine. Dacă nu vă puteți plimba chiar acum, îi puteți pune să alerge pe loc, să sară coarda sau să se întindă (stretching).
“Hai să ne uităm cum îți trec gândurile.”
Roagă-ți copilul să-și imagineze cum gândurile care îl neliniștesc formează un tren care s-a oprit în stație deasupra capului său. În scurt timp, ca toate trenurile, șirul gândurilor sale va pleca spre altă destinație.
“Eu respir profund.”
Redă o strategie de calmare și încurajează-ți copilul să te imite. Dacă acesta te lasă, ține-l lângă pieptul tău așa încât să poată simți ritmul respirației și să și-l poată alinia cu al tău.
“Cu ce te pot ajuta?”
Lasă-l pe copilul tău să te ghideze, spunându-ți de ce anume are nevoie de la tine să se liniștească.
“O să treacă și sentimentul ăsta.”
De multe ori copiii simt că neliniștea lor nu se mai termină. În loc să-i dați la o parte, să-i evitați sau să diminuați importanța trăirii pentru ei, amintiți-le că relaxarea trebuie să apară din clipă în clipă.
“Hai să strângem în mână mingea asta de exerciții.”
Când copilul tău își concentrează în minge energia provocată de stres, acesta simte o eliberare. Cumpără o minge mică, ține aproape niște plastilină sau fă chiar tu o minge anti-stres dintr-un balon umplut cu făină sau orez.
“Văd că Grijuliu este iar neliniștit. Hai să-l învățăm cum să nu mai fie.”
Inventează un personaj care să reprezinte neliniștea, de exemplu Grijuliu. Spune-i copilului tău că Grijuliu este preocupat și că trebuie să-l învățați niște metode de relaxare.
“Știu că e greu.”
Recunoaște că situația este dificilă. Validarea ta îi arată copilului că îl respecți.
“Am aici dozatorul de mirosuri magice.”
Un difuzor de parfum de cameră poate calma neliniștea, în special dacă pui în el aromă de lavandă, salvie, mușețel, iasomie sau lemn de santal.
“Mie-mi spui?”
Ascultă-ți copilul atunci când îți vorbește despre ce-l deranjează și nu-l întrerupe. Metoda confirmării îi poate da copilului tău timp să analizeze și să vină cu o soluție convenabilă pentru el.
“Ești așa de curajos!”
Recunoaște-i copilului abilitatea de a gestiona situația și susține-l să reușească și de data asta.
“Ce strategie de calmare alegi pentru situația asta?”
Fiecare context de neliniște este diferit, așa încât dă-i copilului tău ocazia să aleagă pentru sine strategia de calmare pe care o dorește.
“Împreună, trecem noi și prin asta.”
Sprijinul pe care i-l poți oferi copilului tău prin prezența și dăruirea față de el îl vor încuraja să persevereze până când momentul de neliniște trece.
“Ce mai știi despre (ceea ce îi provoacă teamă)?”
În situația în care copilul se confruntă cu anxietate persistentă, adunați informații atunci când el este calm. Citiți cărți despre ceea ce îi trezește anxietatea și aflați cât mai multe informații. Când anxietatea revine, întreabă-ți copilul ce își amintește că a învățat despre acel lucru. Această metodă subminează forța pe care o are neliniștea, dându-i copilului putere asupra a ceea ce până atunci îl făcea să se teamă.
“Hai să mergem în locul în care tu te simți fericit.”
Vizualizarea este un instrument eficient împotriva anxietății. Când copilul e calm, exersați această strategie de calmare până când acesta va fi capabil să o folosească singur în momentele de neliniște.
“Ce ai nevoie de la mine?”
Întreabă-ți copilul ce are nevoie. Poate fi o îmbrățișare, un loc sau o soluție.
“Dacă ai da sentimentului tău o culoare, care ar fi aceea?”
A încerca să faci pe cineva să spună ce simte în timpul unei crize de anxietate este aproape imposibil. Întrebându-ți copilul ce culoare se simte, îi oferi ocazia să se gândească la el în raport cu ceva simplu. Continuă discuția întrebându-l de ce este sentimentul lui acea culoare și nu alta.
“Dă-mi voie să te țin în brațe.”
Îmbrățișează-ți copilul. Contactul fizic îi oferă copilului un sentiment de siguranță și relaxare.
“Îți amintești când ai reușit să faci… ?”
Amintindu-i copilului de o reușită personală îi dai încredere în el și motiv de a persevera până la final.
“Ajută-mă să mut peretele ăsta!”
Munca fizică solicitantă, precum împinsul în perete, eliberează tensiunea și emoțiile.
“Hai să scriem o poveste.”
În anxietate, copilul deja și-a notat în minte o poveste despre cum va fi viitorul. Exact acest viitor îl și face să se simtă neliniștit. Fii de acord cu povestea lui și apoi roaga-l să adauge câteva rânduri în plus astfel încât povestea să aibă un final diferit.
Din experiența personală cu copiii, încă o frază-cheie în situații de agitație (mai ales seara) sau neliniște înaintea unui eveniment este “Haide să vedem ce scrie în cartea despre îngrijirea copiilor. De-acolo citesc despre cum să am grijă de tine.” Funcționează de fiecare dată 🙂
* sursă foto: thereallyusefullifecoach.com