“Vă rog frumos să nu mă mai faceți să râd așa brusc!”

Pe măsură ce-i facem loc ajunge să devină parte din noi. Până la un punct. La ora de chimie îi spuneam “punctul de fierbere.” După acest punct, apa începe să scadă. La fel și energia noastră pe care, în loc să o folosim la creștere, o consumăm pe (re)echilibrarea emoțională. Pe supraviețuire.

Dar, vorba lui Henry Kissinger, “Săptămâna viitoare n-are ce situație de criză stresantă să apară. Programul meu e plin.” 🙂

Se știe cum cheia reușitei de orice fel este să pui intenție în acțiune. I se mai spune uneori “wishful thinking”, credință, încredere ori… nebunie dar, în fapt, intenția exprimă același lucru: energia gândului tău că ceea ce faci,

  • vrei cu adevărat
  • îți aparține
  • are o misiune clară
  • pe care o vezi, o auzi și o simți în oase
  • și de aceea vei găsi o cale să o îndeplinești!

Asta am făcut și noi la workshop-ul experiențial #EgoismulPozitiv de sâmbătă. Am pus în el intenția de a ne distra și a ne simți bine cu conflictele noastre. De a le accepta mai degrabă decât de a le înțelege.

Scopul? Să le rupem ritmul plicticos. Să le luăm îndrăzneala cu care ne cer o reacție și să ne dăm iar curajul nouă înșine. Să ne tratăm conflictele în același fel în care avem noi nevoie – cu bunătate, atitudine pozitivă și consecvență.

Estimasem că 5 ore sunt suficiente pentru acest training. Dar… surpriză! Odată împrieteniți sau, din contră, detașați de conflicte, a început să ne cam placă să le punem întrebări! Și uite-așa au mai trecut vreo 3 ore de lucru, în care ne-am luat (pe noi) mai în glumă mai în serios, fără să părăsim însă incinta.

Pentru că dincolo de atmosfera primitoare, mințile deschise și poveștile personale, am avut și un proces de gestionat. Atât cursanții pentru ei înșiși, cât și eu pentru tot grupul. Ce să mai, am lucrat aproape unu-la-unu.

Am avut informații utile, perspective noi și exerciții de gândire laterală, embodyment și coaching. Plus multă prezență. Fizică și de spirit.


Deci cu ce am plecat de la curs, în afară de mașina personală, autobuz sau picioarele proprii? Cu câteva idei:

1. Cineva care îți întoarce spatele arată nu doar putere, ci și propria sa vulnerabilitate.

Poate crezi că te lasă singur(ă) cu fricile și neîncrederea ta, dar inconștient îți arată și punctul său nevralgic: spatele. Această zonă este expusă, lipsită de apărare, iar dacă cineva s-a încumetat să ți-o întoarcă poate înseamna și că are mare încredere în tine că nu-i faci rău chiar dacă se îndepărtează. Poate și el/ea are nevoie de iubire și siguranță. Surprinde-te oferindu-i o îmbrățișare!

2. Pur și simplu ne plac problemele celor din jur!

Ne seduc atât subiectele, cât și rolul nostru în rezolvarea lor. Acela de salvator! Ceea ce poate fi un mecanism de apărare, de evitare a propriilor suferințe. Dar poate fi și un fel de a privi lumea cu recunoștință, cu bucuria de a avea o viață în care găsim mereu soluții și cumva de a mulțumi universului pentru acest dar, sărind în ajutorul celor din jur ca un fel de răsplată.

3. Cel mai sigur te pui la adăpost după un scut anti-rachetă!

Care poate fi și roz, da? Sau transparent dacă ești curios ce fac problemele dincolo de scut cât timp tu te ții la adăpost. Oare cum se descurcă? Scutul anti-rachetă este de-a dreptul necesar când vezi o armată de conflicte venind spre tine. Mai ales conflicte sau probleme care nu sunt ale tale. Dar scutul poate fi și o armă. Letală. Pentru că te poate ține izolat(ă) de lumea ta interioară. E ok să lași scutul jos și să mai plângi din când în când. Lacrimile te eliberează imediat de tensiune. Și unde mai pui că arzi și calorii!

4. “Vă rog frumos să nu mă mai faceți să râd așa brusc!” 

Cu furia nu e de glumit. Și nici nu te joci. E ceva serios. Serios? Actorul Milton Berle spunea că “râsul este o vacanță instantanee”. Am încercat și noi rețeta și ne-am trezit molipsindu-ne unii pe alții. Am decis că data viitoare când ne mai simțim stresați și cu nervii la pământ, să ne dăm un boost de detașare printr-o porție zdravănă de râs la locul faptei! Conflict knock-out!

Altfel, a fost de o zi cu soare, din care n-au lipsit fructele proaspete și nucile culese din grădina proprie – am aflat că nucile reduc anxietatea și cum tema cursului a fost conflictul am zis să fim pregătiți. Ha, scut anti-rachetă! 🙂