BLOGEvenimenteÎnvățare

La un curs experiențial disruptive nu ai timp să-ți faci selfie și nici să dai check-in

Când mi-a scris Mădălina că m-ar dori speaker la GoodToGo, mi-am imaginat că se referă la o intervenție de 10-15 minute într-un panel pe o temă dată, alături de cel puțin alți zece vorbitori. Oh, boy, was I wrong!

– Ne-ar plăcea să ții un workshop în ziua dedicată gândirii laterale.

– Ok. Cât timp am la dispoziție și cine mai este în panel?

– Păi… ești singură. Toată ziua. Ne gândeam să ții cursul doar tu.

PRESUPOZIȚIILE. Acesta a fost punctul de plecare al workshop-ului experiențial de gândire laterală pentru tinerii (viitori) antreprenori. Ce credem când spunem sau auzim o afirmație. Ce ni se pare că putem face, că avem voie, că ni se cuvine, că vor cei din jur, că oferim, că cerem, că visăm. Ce credem despre creativitate și cum ne putem transforma cu ajutorul ei visurile în realitate?

Creativity vs. Crazytivity

Am învățat să rupem bariere, să încălcăm reguli și mai ales să ne simțim bine cu asta! Am învățat că nu orice ușă ne duce înăuntru, ci mai ales afară, iar fiecare nereușită poate fi o scuză bună să dăm un alt twist proiectului nostru pentru a-l realiza.

Despre lecțiile pe care tinerii (viitori) antreprenori le-au luat după ziua de workshop, au scris foarte frumos aici organizatorii evenimentului.

Din perspectiva de facilitator, am pus pe Facebook și LinkedIn câteva idei pe care vi le împărtășesc acum și aici.

O zi disruptive alături de tinerii din cadrul academiei de startup-uri Good To Go ediția a XIII-a, în care workshop-ul nostru de gândire laterală a fost mai mult lung decât lat, am încălcat o droaie de reguli și am experimentat până la epuizare!

Cinci ore de training intensiv despre creativitate și ultimii care am închis sala de curs în seara asta! You rock, guys!

Ieri, la workshop-ul de gândire laterală de la Good To Go am învățat și cum să aducem mai aproape de noi vocile colegilor din echipă în timp ce ne punem pe pauză propriile voci din cap. A fost poate unul dintre cele mai solicitante și relevante exerciții de echilibru – supunere vs. control.

“If you awaken from this illusion and understand that black implies white, self implies other, and life implies death, you can feel yourself, not as a stranger in the world […] but you can begin to feel your own existence. What you are basic, deep deep down, far far in.”

În manieră clasică, organizatorii unui eveniment stau mai mult pe margine, analizând de zor detaliile, urmărind procesul, timingul, reacția participanților la vorbitor, coordonând echipa foto-video să surprindă cele mai avantajoase cadre și mai ales stresându-se dacă e bine sau nu cum decurge totul. “Oare le-a plăcut cateringul de la pauză?”

Ce bine când evenimentul nu este unul clasic, ci unul #disruptive în care organizatorii ies din rutină și intră în neprevăzut! Din regizori, brusc se transformă și ei în actori. Nu se mai gândesc nici la cafele, nici la apă, nici la catering sau alte amabilități, ci își folosesc timpul pentru a crea și un altfel de conținut. Al lor, pentru ei înșiși.

Într-o experiență de învățare așa cum îmi place mie să construiesc, am observat că lumea nu-și face selfie, nu dă check-in și nici nu vrea să scurtăm exercițiile doar pentru că trebuie să eliberăm sala de curs la o oră fixă.

În schimb oamenii își pun întrebări, împărtășesc idei și mai ales pun totul în practică. Pentru că aici ei valorifică la maximum poate cea mai importantă resursă și monedă de schimb: timpul.

V-am zis că următorul workshop vreau să-l țin în parc?

2 thoughts on “La un curs experiențial disruptive nu ai timp să-ți faci selfie și nici să dai check-in

Leave a Reply

Your email address will not be published.