Despre riscuri, rezistență, Superman și principiul incluziunii sociale la DisruptHR Bucharest 2017

Am fost aseară la DisruptHR Bucharest, un eveniment internațional prezent prima dată și în România prin eforturile de organizare ale unor oameni minunați, fondatorii HorseEye.

Recunosc că nu particip prea des la evenimente de HR pentru că multe dintre ele se axează pe prezentări teoretice și de business (un fel de company credentials) și mai puțin pe insight-uri, trăiri, provocări personale ale liderilor sau idei practice despre latura noastră umană în business.

Din exeperiență, HR-ul vine la pachet cu multe responsabilități într-o zonă greu de gestionat, oamenii, ceea ce implică în primul rând asumarea de riscuri (HR = High Risk). Iar eu despre riscuri și curaj caut să aflu și să mă inspir de la fiecare eveniment la care particip.

DisruptHR mi s-a părut evenimentul potrivit, iar ca observator am reușit să cuprind mai multe nuanțe ale prezentărilor.

Înainte de toate, organizarea foarte bună! Locație atipică (Expirat – Halele Carol), vizualuri centrale bine gândite, echipa atentă la detalii și plină de energie, iar ritmul prezentărilor de-a dreptul nebunesc!

Apoi, am simțit pe scenă oameni, și mai puțin funcții. A fost un lucru extraordinar ținând cont de greutatea experienței fiecăruia și de faptul că în multe departamente de HR se vorbește mai mult despre profit decât despre oameni. Ei bine, a fost tocmai invers, pentru că modelele de business se schimbă!

Confortul îți întărește siguranța de sine, dar disconfortul îți crește stima de sine!

Ca speaker, probabil e greu să găsești ceva total ieșit din tipare care să satisfacă nevoia unei audiențe cu un bogat spirit analitic (oamenii de HR), dar aseară a fost încă o dovadă că cea mai bună cale de fi credibil, autentic și memorabil este să fii tu însuți! Iar pentru mulți speakeri, asta a însemnat să-și iasă total din zona de confort.

Cum? Asumându-și vulnerabilitățile cu zâmbet. Rezistând presiunii timpului scurt de vorbit. Având curaj. Aruncându-se în ring. La propriu! (evenimentul a avut ca design de temă un ring de box)

Unii au vorbit pentru prima oară unui public, alții au renunțat la slide-uri în ultimul moment și au improvizat, alții au vorbit cu emoție din inimă, iar alții au recunoscut că nu-și mai amintesc nimic din cele 5 minute de prezentare, dar că speră să fi fost bine ce au zis.

Doar cinci minute!

Minute puține, dar secunde lungi și istovitoare în care au avut nevoie să-și țină energia sus pentru a menține atenția și interesul publicului. Ritmul m-a dus cu gândul la pitch-urile de business unde echipele startup-urilor care vor finanțare de la investitori au doar un minut de prezentare. Un minut de concizie, un minut de emoție, un minut de viziune și putere de convingere. Un minut care schimbă totul!

Curând, minutele au început să se dilate, iar energia speakerilor să coboare de pe scenă în zona de networking. Fără cărți de vizită, fără nume, fără funcții. Poate cea mai valoroasă interacțiune este cea de după cele 5 minute în care fiecare dă ce are mai bun pentru a câștiga audiența. Sunt minutele și orele de discuții libere de după evenimente în care se creează adevărata chimie între oameni, valori și preocupări.

Am plecat de la DisruptHR cu gândul că sigur voi reveni curând, dar și cu câte o idee de la fiecare vorbitor:

  1. Într-o lume în care banul pare motivator principal, exită oameni care vor de la job-ul lor și altceva decât un salariu.
  2. Generația millenials este încă un mister pentru recrutori.
  3. Uneori ne simțim în fața prietenilor vechi ca Superman care a trecut prin changing booth, adică “stai să-ți spun cine sunt eu acum, după 20 de ani”.
  4. Cum a ajuns verbul to employ (a angaja) să aibă sensul de “a utiliza” când la originea lui semnifică “a implica”?
  5. Toți ne bucurăm să mai bifăm o căsuță în to do list. Dar câți dintre noi avem un TO BE list?
  6. A învăța pe cineva ceva este cea mai puternică formă de evoluție personală pentru că înveți în primul rând tu.
  7. Oamenii sunt deopotrivă fascinați și înfricoșați de minciună și formele ei și vor cu orice preț să afle cum să deconspire mincinoșii. Sau să se ascundă ei mai bine?
  8. ROI devine ROC – Return on Investment devine Return on Character
  9. Time out! Ia-ți timp pentru tine! De a evalua, a analiza, a motiva și a regândi strategia de joc.
  10. “Nu știu”este atitudinea care te ajută să evoluezi pentru că te menține curios și dornic să afli ce nu știi.
  11. 10% abatere de direcție a unui CEO înseamnă de 10 ori mai multă muncă pentru angajații de la nivelul 6 de sub el.
  12. Capacitatea individului de a se adapta digitalizării este o competență de leadership must have a vremurilor noastre.
  13. Oamenii nu mai lucrează doar pentru că trebuie, ci pentru că vor.
  14. Miracolele se construiesc.
  15. The HR Story – poate cea mai disruptive dintre experiențele de pe scenă ne-a fost oferită de ZiBand (trupa unei firme de software), care a găsit rime de hip-hop potrivite pentru a descrie experiența unui candidat cu recrutorii. Apropo, știați că în domeniul IT profesioniștii primesc între 8 și 12 oferte de job, diferite, pe săptămână?!

La interviu e la fel ca la închisoare / Dacă nu pot să ies afară trebuie să fiu tare / Test la test și întrebare la întrebare trage / Cei de sus nu prea te-ascultă, dar nici nu îți dau pace (extras din HR Story song by ZiBand)

________

Un element HR disruptive pentru mine a fost decizia ca la toate evenimentele la care merg să nu-mi fac cărți de vizită și să port în schimb un ecuson pe care sa scriu de mână detaliile. Cum este cel din poză.

Mai personalizat de atât nici că se poate! În plus, mi se pare util ca icebreaker pentru cei timizi care vor să înceapă o conversație și nu pot trece de întrebarea “tu cine ești?”. Iar eu mă simt mai bine știind că salvez planeta și că pot direcționa bugetul de promoționale în materiale pentru cursuri care schimbă vieți 

Apropo de cursuri, oamenii de la HorseEye (organizatorii) au niște programe experiențiale grozave cu caii! Aseară am aflat că rareori există agresivitate între cai pentru că fiecare are și își cunoaște rolul în grup, iar mișcările lor bruște sunt semne de comunicare între ei. O herghelie de cai nu-și alege niciodată ca lider armăsarul cel mai puternic. El este folosit de sacrificiu în caz de pericol. Lider devine cel care are inițiativa de a desemna roluri fiecăruia dintre ei, ceea ce, ca formă de organizare socială, se numește principiul incluziunii. Ăsta da gând disruptive!

________

sursă foto 1

 

 

3 thoughts on “Despre riscuri, rezistență, Superman și principiul incluziunii sociale la DisruptHR Bucharest 2017

  1. Noela, articolul tau este un sumar perfect pentru ceea ce s-a intamplat aseara. Multumim pentru cuvintele apreciative.
    Axa in jurul careia a fost cladit DisruptHR este aceeasi in jurul careia este construit HorseEye:
    Vulnerability commends trust!
    De acea speakerii au fost crezuti si admirati cu toata presiunea celor 5 minute si emotiile lor!

    1. George, ceea ce faceți tu și Corina la HorseEye este absolut uluitor! Am regăsit în DisruptHR exact evenimentul care lipsea din branșă și pe care l-am căutat mulți ani în secțiunile speciale de people pe la conferințele future & tech. Sper ca la viitorul eveniment să aflăm și mai mult despre provocările și transformarea noastră ca oameni în era tehnologizării în masă. Un fel de back to basics cum spunea cineva aseară 🙂 Great job, guys!

Leave a Reply

Your email address will not be published.