În urmă cu nouă luni, Ana și-a propus să publice pe blogul ei un articol despre burnout.
“Ce mare lucru?” ați zice. Te așezi în fața calculatorului și scrii! Sau iei un pix, o coală de hârtie și gata!
Ana a amânat acest articol mai mult decât a amânat orice altceva până acum… L-a amânat pentru că voia să-l scrie perfect, să adune multă informație, cât mai relevantă, să ceară alte opinii, să… multe alte lucruri care ne împiedică, în general, să facem ce vrem acum, pentru că mereu se poate mai bine.
Apoi și-a dat seama că nu mai are nimeni nevoie de încă un articol foarte bine documentat pe tema burnout-ului, suprasolicitării, problemelor societății moderne sau cum vrei să-i spui. Că e mai important să știi că mai e cineva acolo, care s-a simțit la fel și te înțelege.
Nouă luni mi-a luat și mie! Să mă obișnuiesc cu gândul libertății și să schimb foaia! Să aleg mai multă autonomie personală în viața profesională!
Nouă luni mi-a luat să înțeleg și să accept că venise vremea să iau drumul freelancing-ului! Era parcă prea devreme decât anticipasem! De-asta am și trecut cu vederea semnele! Ca și Ana, în sinea mea așteptam mereu un moment prielnic să iau decizia schimbării radicale: să mă asigur că mediul e favorabil, că am dat totul, că am epuizat toate variantele, că am cules toate informațiile, că am destule certitudini, că am un plan clar, că mă simt 100% pregătită…!
Până într-o zi când teama de statistici, variabile și probabilități (sindromul paginii albe a oricărui scriitor) a intrat în conflict cu nevoia mea de sens, direcție și claritate! Și s-a produs un scurtcircuit! La nivel fizic, un atac de vertij (amețeală și dezechilibru). Mental, am trecut în forță de la iluzii auto-sabotoare la curiozitate și infinitele sale posibilități! What if?
Nici nu mi-am dat seama că trecusem printr-un burnout! Abia în timp am realizat. După câteva săptămâni de la episod, vorbind cu un coleg, s-a oprit brusc din ce avea de spus, m-a privit în ochi și mi-a zis cât se poate de serios: “tu te-ai schimbat după momentul acela!”
Încă nu știu ce m-a șocat mai tare: faptul că auzeam pentru prima oară asta de la altcineva sau că devenise evident că sunt pe cale să fac o schimbare!
Schimbarea se întâmplă pe marginea prăpastiei! Iar forța interioară vine din miză: totul sau nimic!
Efectul epuizării primei etape profesionale din viața mea? Am stins lumina într-o arie de lucru și am aprins-o în alta: freelancing-ul! I-am spus burn-in syndrome. Acea explozie interioară de vitalitate! Nevoia intrinsecă a omului de a ieși din propria matcă, de a crea din interior, de a-și exprima arta și a se manifesta liber! Plenar, cum ar spune una dintre cliente.
Urcatul (în plan personal, carieră sau relații) nu înseamnă neapărat să faci un pas mai sus, ierarhic. Cât mai degrabă un pas lateral, care să-ți schimbe perspectiva, să te ajute să aprofundezi un subiect sau să găsești noi sensuri ale aceluiași rol. În cazul meu, cel de facilitator de învățare nonformală prin coaching și training experiențial.
Dezvolt programe de învățare creative care aduc împreună oameni curioși, în curs de transformare sau care se simt blocați și vor să evadeze. Oameni dornici să iasă din rutina neproductivă, ideile fixe, comportamentele nocive sau diverse medii care nu mai răspund nevoilor lor în momentul vieții în care se află.
Revenind la termenul de burnout, dicționarul Merriam Webster îl definește ca “epuizarea forței sau motivației fizice ori emoționale, de obicei ca rezultat al stresului sau frustrării prelungite”. Cu alte cuvinte, efortul nostru constant de supra-adaptare și menținere a controlului în situații care ne depășesc capacitățile fizice sau ne generează conflicte interioare poate avea urmări nefericite pentru organism, care “se arde” sau “se epuizează” de resurse în încercarea de a-și găsi echilibrul.
Lucrând pe cont propriu mă simt mai conectată la mine și la cei din jur mai mult ca oricând! Viața de freelancer poate fi solitară, doar că mi-am ales un domeniu în care cuvântul-cheie este împreună!
#SchimbăFoaia® | #EgoismulPozitiv® | Meta-Miorița
Profesioniști, părinți, tineri, profesori, antreprenori care caută autonomia personală și din interacțiunea cu care învăț și mă dezvolt și eu mai departe! Creștem împreună, uneori în sus, alteori în lateral sau făcând un pas în spate (eu îi spun smerenie profesională, dar despre asta mai vorbim noi într-un articol separat).
Apropo de evadare, când m-a rugat Ana să scriu câte ceva despre burnout m-am dus imediat cu gândul la filmul Shawshank Redemption. Personajul principal este Andy Dufresne, un deținut aflat în închisoarea Shawshank din statul Maine (SUA).
(spoiler alert!)
Pasionat de geologie, Andy reușește să “epuizeze” peretele dintre el și restul lumii. Acționând asupra rocilor care compuneau bucata de zid din celula sa, el le oferă acestora contextul de a se transforma în mod natural în… moloz. Totul cu ajutorul a două unelte uluitor de puternice: timpul și presiunea!
Andy a frecat, scrijelit, ciocănit și insistat suficient de mult timp pe bucata de zid, încât aceasta în final a cedat. Apoi a continuat cu presiunea pe rocile din afara celulei, construndu-și un tunel prin care a evadat din închisoare. A avut nevoie de 20 de ani să distrugă ziduri pe o distanță de două terenuri de fotbal!
Ca și în cazul distrugerii rocilor, burnout-ul cere timp. Nu este un fenomen care apare brusc, ci începe undeva și se dezvoltă în timp. Așa cum, acționând constant asupra unei roci, ea devine tot mai slabă până cedează, la fel și organismul nostru! Pe măsură ce presiunea crește, se acumulează energie care devine tot mai puternică, până facem implozie sau explodăm! Întocmai ca în cazul furiei, care se amplifică pe măsură ce o hrănim! Depinde de noi în ce ritm și cât de dozat o alimentăm, așa încât s-o transformăm din emoție distructivă în energie creatoare!
Acest text este deschis la completare, interpretare, continuare…
Este răspunsul meu la bucuria Anei de a fi reușit să publice articolul despre epuizare după nouă luni de încercări, scris, citit, adunat, muncit, întrebat, experimentat, răzgândit, șters și luat de la capăt dintr-o suflare!
Bravo, Ana! A ieșit tare fain!
Mulțumesc pentru invitația de a contribui! Și pentru toate momentele noastre împreună! 🙂
Enjoy the Beauty of Life and turn the page for a meaningful change!
