BLOGÎnvățare

5 blocaje pozitive în coaching sau cum să te limitezi cu succes de unul singur

De-a lungul celor 6 ani de când practic coaching profesionist, am regăsit în sesiunile de lucru o serie de blocaje pozitive care dau de furcă multor clienți. Acele gânduri și idei pe care mintea noastră le categorisește ca fiind valide, sigure, pozitive, deci implicit demne de luat, păstrat sau aplicat în diverse contexte de viață. Doar că uneori ideile ne pot și încurca.

Blocajele pozitive sunt idei validate ca “bune” de experiența noastră sau preluate comod/ încrezător din exterior (grupuri de cercetători, familie, modele de succes), idei pe care mintea noastră le consideră valoroase și la care nu vrea să renunțe nici chiar când se dovedesc nefolositoare. Aceste idei, odată rebele și ele, s-au transformat în timp în modele și piloni de încredere pentru noi, ceea ce poate fi un lucru bun. Însă uneori, în loc să ne sprijine, ele ne țin pe loc și nu ne lasă să acționăm dincolo de limitele lor, devenind astfel blocaje.

Prima veste bună este că odată conștientizate le putem depăși, iar cu ajutorul tehnicilor de gândire laterală putem trasforma blocajele în resurse noi.

A doua veste bună este că noi oamenii suntem mult mai mult decât suma gândurilor noastre, ceea ce înseamnă că putem schimba oricând efectul pe care blocajele le au asupra noastră – disconfort, limitare, senzație de lipsă de control, micime și neputință în fața lor. Adică ceea ce ni pare acum mare și impunător, poate fi oricând răsturnat cu susul în jos și privit în detaliu, pe bucățele, devenid astfel ceva mic și gestionabil, capabil să genereze schimbarea cu sens pe care ne-o dorim.

Iată deci 5 blocaje pozitive pe care le-am regăsit în sesiunile de coaching #SchimbăFoaia, poate vă dau și vouă de gândit mai departe, mai ales dacă v-ați confruntat cu sintagmele teamă de succes sau frică de eșec 🙂

1. “CONFORM STATISTICILOR…”

Dintre toate ideile fixe, pentru un proiect nou statisticile sunt poate printre cele mai tăietoare de aripi. Simplul fapt că auzi că 90% dintre startup-uri eșuează în primul an de la lansare și-ți vine să pui lacătul pe ușă și să revii la vechiul job.

În schimb, mă gândesc la Apple sau Ford care practic au construit produse care nu apăreau în niciun studiu de piață. Nici ele și nici nevoia oamenilor a avea acest tip de produs în această formă, un telefon mobil cu touch display sau o mașină pentru mobilitate personală. Iar în scurt timp produsele și-au depășit utilitatea, ele devenind exponente ale unui standard de viață pentru care acum consumatorii așteaptă sau se înghesuie la cozi interminabile, numai să-l aibă.

Apple și Ford sunt două exemple de produse disruptive, cu totul noi, care au făcut istorie tocmai pentru că nu s-au supus așteptărilor consumatorilor, ci le-au creat. Și exact ca în bancul cu broscuța surdă, inovatorii acestor produse au sărit de pe un mal pe celălalt cu toată forța și curajul omului a cărui miză este totul sau nimic.

totul-sau-nimic

Cum putem ieși din statistici?

Dacă ai o idee de business care efectiv nu-ți dă pace noaptea, pur și simplu pune-o în practică! Eu îi mai spun the burn-in syndrome, adică acel foc interior care ne inspiră și ne dă fluturi în stomac când ne vine o idee genială!

Așa cum pentru dezvoltarea noastră personală avem nevoie să punem uneori la îndoială ce știm din familie, tot așa uneori să punem la îndoială părerile altora și statisticile, care în fond sunt… doar niste informații limitative preluate din jur. E o vorbă în marketing online că nu știi niciodată dacă un material se va viraliza sau nu – succesul îl poți vedea doar după. Așa că nu te baza prea mult pe analize și previziuni că s-ar putea să ai surprize. Just do it!

2. “VREAU SĂ POT FACE ORICE”

Lucrând în domeniul educației continue, întâlnesc oameni care se expun la diferite forme de învățare alternativă care le deschid foarte mult orizonturile. Devin mai încrezători că pot face orice, iar călătoria lor personală le arată că nici cerul nu este limita. Apoi îi regăsesc la sesiunile individuale de coaching cu următoarea dilemă: pot să fac orice, dar nu știu ce. Mai mult, ajung să se confrunte cu anxietate, lipsă de echilibru, scăderea încrederii în sine și nevoia de reconectare la ceea ce știu deja. Paradoxal, nu? Ai zice că pe măsură ce cunoști lumea și devii conștient cât de capabil ești, viața ta intră pe un făgaș mai bun. Dar îmi amintesc ce spunea Socrate acum 2500 de ani, “cu cât știu mai mult, cu atât îmi dau seama că nu știu nimic”, cugetare care acum pare mai valabilă ca oricând.

De ce? Când ai totul în față, vezi haos. Multitudinea de idei, exemplele de succes, poveștile unor guru inspiraționali și gândul că orice e posibil îți dau energie, dar te și pot băga într-o stare de anxietate în care trebuie să gestionezi cum treci de la idee la practică. Devii presat de timp, de așteptări de la tine și mai ales de nevoia de a obține succesul cu orice preț.

Cum poți ieși din blocajul lui “orice”?

Simplu! Ia o decizie! Specific. Pe acolo sau pe acolo? Inclusiv testatul tuturor ideilor presupune să decizi, iar în acest caz asta înseamnă prioritizarea ideilor pe care vrei să le încerci. Pe rând, într-o ordine determinată de tine. Avantajul este că luând-o pas cu pas, te bucuri de o mică reușită cu fiecare realizare îndeplinită, ceea ce îți va da încredere și te va motiva să faci următorii pași, din ce în cei mai mari.

prioritizare

Iar ca să prioritizezii ideile, ai nevoie să-ți răspunzi la o primă întrebare: Ce arie din viața mea este importantă acum și cum răspunde această idee pe care vreau să o încerc acum nevoii mele profunde din acestă arie?

Poate ți se pare ușor, dar dacă încerci veți vedea că a-ți da un răspuns sincer înseamnă să înțelegi lucrurile, dar și pe tine, mai în profunzime decât până acum, oferindu-ți șansa de a vedea situația într-o altă lumină. Ceea ce poate fi foarte dificil, mai ales dacă ideea schimbării te pune pe jar sau te face să te retragi în carapacea ta. Coaching-ul axat pe obiectiv este o metodă salvatoare prin care devii mai organizat cu timpul și ideile tale, pe parcurs învățând cum să devii chiar tu propriul ghid interior.

3. “MUNCA MULTĂ ESTE BRĂȚARĂ DE AUR”

O tânără de vreo douăzeci și ceva de ani îmi spunea cum și-a dat seama de modul în care a fost educată. Și cum, de mică, părinții i-au spus că totul se câștigă în viață prin multă muncă și cu mult efort, de unde ea a înțeles că pentru a avea succes trebuie să treacă mult timp. Iar asta i-a limitat până acum aspirațiile și acțiunile, evitând să înceapă orice proiect de teamă că succesul va apărea prea târziu. Mai mult, că simte cum ritmul rapid al vieții profesionale și personale o îndepărtează tot mai mult de succes, pentru că nu se poate bucura de el când apare. De fapt, că nici nu crede că-și mai dă seama dacă există sau nu succes în viața ei.

Ca și în familia tinerei respective, poate și în a voastră se prețuiesc munca și efortul (profesionalismul și corectitudinea), două dintre valorile transmise de părinții și bunicii noștri.

Desigur, în acele vremuri succesul putea însemna un serviciu stabil, previzibil, într-o structură organizată de tip întreprindere sau o viață de familie în care copiii să aibă ce mânca, iar partenerii de viață să fie măcar amabili unul cu altul.

Realitatea zilelor noastre este alta, iar clasica diferență de opinie între generații nu mai ține cont neapărat de vârstă, ci de contextul la care este expus individul. Din acest motiv, uneori oameni de vârste apropiate au idei total contrare, iar alteori vedem tineri blazați în opoziție cu octagenari care concurează la probe de maraton. Este interesant de observat modificările naturale prin care trece omenirea datorită tehnologizării și ideilor noi despre trăitul “în prezent”.

Munca multă mă duce la succes profesional?

Depinde! Merită să te gândești că uneori succesul nu înseamnă doar zi de zi de muncă multă și efort, uneori fără vacanțe, timp liber sau activități extra serviciu. Succesul înseamnă să lucrezi constant (în prezent) și cu sens (pentru viitor), să perseverezi atât cu tine în interior (mental), dar și în activitățile curente, evaluănd constant dacă pașii făcuți îți aduc într-adevăr aurul pe care îl cauți sau sunt doar o poleială ieftină sub care se ascund blazarea, teama de schimbare sau fuga de responsabilitate. Crești atunci când accepți să te lași condus, dar și când îți iei ceea ce ai nevoie pentru tine. Cam ceea ce explorăm și la atelierul experiențial #EgoismulPozitiv.

Este o replică în “Numele Trandafirului” a lui Umberto Eco dată de William lui Adso, aceea că “pentru a ști cum să controlezi natura întâi trebuie să înveți să i te supui”. La fel ca natura umană, și cea organizațională te provoacă să-ți afli limitele supunerii și controlului după propriile reguli. Deci poate fi un mediu prielnic de a învăța cum să te menții viu, alert, curios și perseverent în ideile tale. Profită din plin de orice ocazie de a munci. Nu neapărat mult, dar mai degrabă cu sens! Și monitorizează permanent dacă ceea ce (îți) oferi este în echilibru cu ceea ce primești.

4. “SUNT SIGUR(Ă) CĂ…”

Îmi amintesc de perioada comunistă, pe care mulți dintre tinerii cu care lucrez o știu doar din povestirile părinților. Pe-atunci era interzis să te revolți sistemului, dar mai ales să crezi în ceva, altceva decât partidul comunist. Bisericile erau dărâmate, oamenii urmăriți și ascultați pe la colțuri, iar copiilor li se dădeau instrucțiuni clare acasă să nu carecumva să spună la școală că părinții lor ascultă Radio Europa Liberă. E greu de imaginat pentru un tânăr digital native ce înseamnă să-ți cumperi siguranța ta și a familiei plătind prețul fricii și al neîncrederii în cei din jur.

Ce ne învață isoria noastră recentă este că, deși interzisă, credința a supraviețuit tuturor barierelor puse de comunism. Cum? Pentru că a fost în primul rând întreținută la nivelul comunităților mici – familie, cerc de prieteni, comunitate. Oamenii caută mereu căi alternative de a păstra vii ideile în care vor să creadă, care le dău speranță. Exact cum s-a întâmplat și cu casetele video traficate în anii ’80, pe vremea când televiziunea însemna doar două ore de discursuri politice de la 7 seara și, dacă aveai noroc de antenă de satelit, și niște desene animate de la bulgari. Filmele dublate s-au transformat rapid din cultură și refugiu underground într-un trend de masă.

idei

Concluzia ar fi că ideile de care ne place să spunem că “suntem siguri”, cărora le găsim o utilitate/ plăcere pentru noi, vor supraviețui indiferent de barierele sociale pentru că vom lupta constant pentru ele, cu toată ființa noastră! Pe de altă parte însă, tot aceste idei de care suntem siguri, idei fixe, pot deveni și nocive, mai ales dacă sunt îndreptate către obiective nerealiste, în dezacord cu cine suntem, care vizează abuzuri sau interese meschine care ne distrug pe noi și lumea din jur.

Așa încât, alege cu cap ceea ce crezi, să merite tot efortul tău de timp și energie investit! Și din când în când, pune-le la îndoială! Doar așa vei ști dacă ești într-adevăr liber să alegi ceea ce crezi sau doar blocat în niște idei învechite și comode. Nu tot ce-ți trece prin minte merită atenția ta, așa cum nu tot ce gândești e musai să se transforme și în fapte.

5. “AȘA SUNT EU, MAI REBEL(Ă)…”

Continuând pe subiectul religiei și credințelor de tot felul, temă deseori speculată de media pentru audiență, am remarcat recent un nou tip de fanatism. Cel al ideilor progresiste exagerate, prin care nimic nu mai este bun, totul trebuie schimbat, nimeni nu face nimic și felul în care făceam lucurile până acum e dușmanul nostru. Personal, acest tip de atitudine radicală de dragul revoltei mi se pare la fel de periculoasă precum fanatismul religios, în care în loc să te oprești din strigat și să te întrebi de ce strigi și cu ce scop, să-ți pui la îndoială acțiunile, doar te supui din inerție valului de revoltă.

Treci de la veșnic revoltat la propriul creator!

Unul dintre principiile care stau la baza creației/ inovației este cel a relocării, adică al transferării unor elemente dintr-un sistem funcțional pentru crearea unui alt sistem, la fel de funcțional, dar care fie este dezvoltat la un nivel superior, fie răspunde unei alte probleme. Cu alte cuvinte, privește în ansamblu sistemul în care a fost creată problema ta și ia de acolo elementele bune cu care să creezi un nou sistem, în acord cu ceea ce îți dorești. A refuza să vezi aspectele pozitive din orice lucru sau situație poate însemna să ratezi oportunități noi de creștere, să te lași mânat de orgoliul naiv că tot ce este vechi este și prost sau să devii doar un răzvrătit vocal, întârziind astfel rezolvarea problemei. Motivează-te cu sens! Oprește-te și definește un PENTRU în ceea ce faci, nu un DEOARECE!

stop

Tu prin ce blocaje pozitive ai trecut în viață?

Află mai multe despre #SchimbăFoaia, scrie-mi la hello.noelaz@gmail.com și hai să ne cunoaștem! Prima sesiune de coaching este FREE!

____

surse foto & gif – extrabeurre.com, pipefy.com, giphy.com, stephaniethekatt.wordpress.com, rich-iwasaki.photoshelter.com

2 thoughts on “5 blocaje pozitive în coaching sau cum să te limitezi cu succes de unul singur

Leave a Reply

Your email address will not be published.